11 definiții pentru adempțiune
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ADEMPȚIUNE s. f. Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio, -onis.
adempțiune sf [At: CADE / V: ademțiune / Pl: ~ni / E: lat ademptio, -onis, fr ademption] (Jur) Revocare sau anulare a unui testament sau a unei donații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ADEMPȚIUNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ADEMPȚIUNE s.f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [< fr. ademption, cf. lat. ademptio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ADEMPȚIUNE s. f. luare în posesiune a unui beneficiu. (< fr. ademption, lat. ademptio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*adempțiúne f. (lat. adémptio, de la adémptus, luat). Jur. Revocarea unuĭ legat saŭ a uneĭ donațiunĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ademțiune sf vz adempțiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ADEMȚIUNE sf. ⚖️ Ridicarea unui legat prin revocare din partea testatorului însuși [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
adempțiune (rar) (desp. -demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. adempțiunii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
adempțiune (-demp-ți-u-) s. f., g.-d. art. adempțiunii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adempțiune s. f. (sil. -demp-ți-u-), g.-d. art. adempțiunii; pl. adempțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-demp-ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
adempțiune, adempțiunisubstantiv feminin
- 1. Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. DEX '09 DEX '98 DN
- diferențiere Revocare sau anulare a unui testament sau a unei donații. MDA2
etimologie:
- ademption DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- ademptio, -onis DEX '09 MDA2 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.