ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Aderare, atașare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ◊ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. (Fiz.) Atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relativ mici. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. adhésion, lat. adhaesio, -onis.

adeziune sf [At: DA / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr adhésion, lat adhaesio, -onis] 1 (Fiz) Atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, determinată de forțele intermoleculare care acționează la distanțe relativ mici. 2 Aderare (la ceva). 3 Solidarizare conștientă (cu ceva). 4 (Îe) A-și da ~ a (la ceva) A adera (2).

*ADEZIUNE sf. 1 Alipire, unire (cu părerea cuiva) ¶ 2 📻 Puterea de atracțiune a moleculelor [fr. adhésion < lat.].

ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Aderare, atașare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ◊ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (1). 2. Fig. Atracție între două suprafețe aflate în contact foarte strâns, datorită forțelor intermoleculare, care acționează la distanțe relativ mici. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. adhésion, lat. adhaesio, -onis.

ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, alăturare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ◊ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a-și da consimțămîntul, a adera. Și-au dat adeziunea la protestul împotriva războiului bacteriologic. ♦ Exprimare formală (în scris) a aderării la ceva; cerere de primire într-o organizație politică sau de masă. 2. (Fiz.; și în expr. forță de adeziune) Forță care ține lipite două corpuri, datorită atracției moleculare. Forța de adeziune depinde de natura suprafețelor celor două corpuri și a contactului lor. – Pronunțat: -zi-u-.

ADEZIUNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, aderare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ◊ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (la ceva). ♦ Exprimare în scris a aderării la ceva; cerere de primire într-o organizație politică sau de masă. 2. (Fiz.; în expr.) Forță de adeziune = forță care ține lipite două corpuri, datorită atracției moleculare. – Fr. adhésion (lat. lit. adhaesio, -onis).

ADEZIUNE s.f. 1. Alăturare; consimțire; exprimare scrisă a aderării la ceva. 2. Forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. [Cf. fr. adhésion, lat. adhaesio].

ADEZIUNE s. f. 1. aderare; exprimare scrisă a aderării. 2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. 3. (biol.) concreștere a două organe de natură diferită. (< fr. adhésion, lat. adhaesio)

ADEZIUNE ~i f. 1) Faptul de a adera la ceva. ◊ A-și da ~ea a-și da consimțământul. 2): Forță de ~ forță de atracție moleculară, care se exercită între două corpuri în contact. [G.-D. adeziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. adhésion, lat. adhaesio, ~onis

adeziune f. 1. unire, consimțire; 2. Fiz. atracțiune moleculară între corpurile în contact.

*adeziúne f. (lat. adháesio. V. aderénță, coeziune). Acțiunea de a adera, de a se lipi: forță de adeziune. Fig. Consentiment: daŭ, refuz adeziunea mea unuĭ lucru saŭ la un lucru.

adeziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. adeziunii; pl. adeziuni

adeziune (-zi-u-) s. f., g.-d. art. adeziunii; pl. adeziuni

adeziune (i-u)

adeziune.

ADEZIUNE s. 1. aderare, raliere. (~ lui sinceră la o cauză.) 2. v. consimțământ. 3. v. sufragiu.

ADEZIUNE s. 1. aderare. (~ lui sinceră la o cauză.) 2. consimțămînt. (Și-a dat ~.) 3. asentiment, sufragiu. (Actorul obține ~ publicului.)