adio [At: NEGRUZZI, S. I, 43/ E: it addio, fr addieux] 1 sms Salut care se spune la despărțire. 2 i Cuvânt de rămas-bun. 3 i (Irn) S-a terminat cu. 4 i (Irn; fam; îe) ~ și n-am cuvinte Am terminat, puțin îmi pasă de rest Si: salutare!. 5 (Îe) A-și lua ~ de la ceva A socoti ceva pierdut pentru totdeauna.

*ADIO I. interj. 1 Rămas bun! rămîi cu bine! (cuvînt de politeță la despărțire): C’am zis de mult ~ fericir! (VLAH.) ¶ 2 familiar iron. S’a dus, a trecut timpul e...: ~ nepăsare a copilăriei, ~ libertate, ~ fericire! (I.-GH.). II. sbst. Adio! ng adio! și fără revedere (ALX.) [it. addio].

ADIO interj. (Formulă de salut la o despărțire de obicei îndelungată sau pentru totdeauna; astăzi mai ales fig.) Rămas bun! Adio, cîntece vechi, adio ruine! BENIUC, V. 144. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 184. (Substantivat) Soarele o rază de-adio îmi trimise. MACEDONSKI, O. I 46. Întorc acum asupra-ți privirea-mi dureroasă, Ca cel din urmă-adio, la tot ce am pierdut. ALEXANDRESCU, M. 72. (Expr.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ◊ (Ironic) S-a terminat cu... Adio scăldat!

ADIO interj. Rămas bun, rămîi cu bine. ◊ (s.n.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. [< it. addio < ad – la, Dio – Dumnezeu].

ADIO interj. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. (< it. addio)

ADIO² n. Rămas bun pentru totdeauna sau pentru un timp îndelungat. Spectacol de ~. /<fr. adieu, it. addio

*adío, V. adiĭo.

*adiĭo interj. (ngr. d. it. addio, „la Dumnezeŭ”). Formulă la politeță, la despărțire: adiĭo, amice! S. n. Un adiĭo. Reprezentațiune de adiĭo, ultima reprezentațiune. A-ți lua adiĭo de la cineva, a zice adiĭo cuĭva, a-ĭ adresa ultimu salut. Fig. Fam. S’a dus, a trecut timpu de: de azĭ în ainte, adiĭo fericire! adiĭo chilipir (șterge-te pe bot)!

adio² s. n. (spectacol de ~, a-și lua ~)

adio interj., s. n.

adio interj., s. n.