advar sn [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 409 / V: (înv) avgar / Pl: ~e / E: nct] 1 (Înv) Bentiță sau brățară cu texte religioase purtate de evrei în timpul rugăciunii. 2 (Înv) Talisman.

advár, V. avgar.

argar^[1] sn vz advar

avgar sn vz advar

avgár și avdár n., pl. e (ngr. Avgaros, vgr. Abgaros, numele a 29 de regĭ aĭ regatuluĭ Edeseĭ, în Mesopotamia, dintre care al cincilea a fost contemporan cu Hristos, cu care se zice c’a fost în corespondență, ĭar al nouălea s’a creștinat. Această creștinare e descrisă într’o carte apocrifă care a ajuns vestită în evu mediŭ și era purtată ca amulet. (AIIN. 1, 318), L. V. (Sec. 17). Amulet. Cornu jidănesc.

ADVAR s. v. amuletă, corn, fetiș, filacteră, talisman.

advar s. v. AMULETĂ. CORN. FILACTERĂ. TALISMAN.

advar (-re), s. n. – Amuletă, talisman. – Var. agvar(ă), avgar. De la numele Abgaro, al regelui din Edesa. După o legendă apocrifă, odinioară populară în Romînia, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Cristos, a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă. Cf. Bogrea, Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj, I, 318-26, și II, 362-3; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 189.