opțiuni
  • info

16 definiții pentru advers

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. ♦ Fig. Potrivnic. – Din fr. adverse, lat. adversus.

advers, ~ă a [At: IORDAN, L.R.A. 476 / Pl: ~rși, ~e / E: fr adverse, lat adversus] 1 Așezat opus. 2 (Fig) Contrar. 3 (Fig) Ostil. 4 (Îs) Parte ~ă Adversar într-un proces, într-o afacere etc. 5 (Fig) Nefavorabil.

*ADVERS adj. Protivnic, care stă împotrivă, contrar: părere ~ă; partidă ~ă; partea ~ă [fr. < lat.].

ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic, ostil, dușmănos. ◊ Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. – Din fr. adverse, lat. adversus.

ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; potrivnic. ◊ (Jur.) Parte adversă = adversarul într-un proces. ♦ Dușmănos. [Ostrovul] se ridică... ca o cetate singuratică și zburlită, înconjurată din toate părțile de elemente adverse. BOGZA, C. O. 403.

ADVERS, -Ă, adverși, -se, adj. Așezat în față, opus; fig. potrivnic; dușmănos. – Fr. adverse (lat. lit. adversus).

ADVERS, -Ă adj. Situat în față; contrar, opus. ◊ Parte adversă = adversar (într-un proces). ♦ Nefavorabil, neprielnic; dușmănos, potrivnic. [< fr. adverse, cf. lat. adversus – contra].

ADVERS, -Ă adj. 1. situat în față; contrar, opus. ♦ parte ~ă = adversar (într-un proces). 2. (fig.) potrivnic. (< fr. adverse, lat. adversus)

ADVERS ~să (~și, ~se) 1) Care este așezat în față; opus; contrar. ◊ Parte ~să adversar într-un proces, afacere etc. 2) fig. Care se află în opoziție totală; opus. Elemente ~se. /<fr. adverse, lat. adversus

advers a. contrar, opus: partea adversă a câștigat procesul.

*advérs, -ă adj. (lat. adversus, d. ad, la, și versus, întors). Contrar, opus: partidu advers. Partea adversă, contra căreĭa pledezĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

advers adj. m., pl. adverși; f. adversă, pl. adverse

advers adj. m., pl. adverși; f. adversă, pl. adverse

advers adj. m., pl. adverși; f. sg. adversă, pl. adverse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADVERS adj. 1. v. opus. 2. v. dușmănos.

ADVERS adj. contrar, dimpotrivă, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~.)

Intrare: advers
advers adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • advers
  • adversul
  • adversu‑
  • adversă
  • adversa
plural
  • adverși
  • adverșii
  • adverse
  • adversele
genitiv-dativ singular
  • advers
  • adversului
  • adverse
  • adversei
plural
  • adverși
  • adverșilor
  • adverse
  • adverselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

advers, adversăadjectiv

  • 1. Așezat în față. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: contrar opus
    • 1.1. figurat Dușmănos, nefavorabil, neprielnic, ostil, potrivnic. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
      sinonime: dușmănos nefavorabil neprielnic ostil potrivnic
      • format_quote [Ostrovul] se ridică... ca o cetate singuratică și zburlită, înconjurată din toate părțile de elemente adverse. BOGZA, C. O. 403. DLRLC
    • 1.2. Parte adversă = adversar într-un proces, într-o afacere etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.