21 de definiții pentru adăugare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.] – V. adăuga.

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Pr.: -dă-u-.Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.] – V. adăuga.

adăugare sf [At: PANN, E IV, 40 / V: (înv) ~ogare / P: ~dă-u~ / Pl:~gări / E: adăuga] 1 Punere peste Si: adaos (1), adăugat1, (înv) adăosătură (1). 2 (Pfm; îlav) Cu ~ Pe deasupra, în plus. 3 Alăturare. 4 Alipire. 5 Anexare. 6 Continuare. 7 Sporire. corectat(ă)

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a adăuga. – Variante: adăogare, adăogire, adăugire s. f.

ADĂUGARE, adăugări, s. f. Acțiunea de a (se) adăuga. [Var.: adăogare, adăogire, adăugire s. f.]

ADĂOGARE s. f. v. adăugare.

ADĂOGARE s. f. v. adăugare.

ADĂOGARE s. f. v. adăugare.

ADĂOGARE s. f. v. adăugare.

ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂOGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.

ADĂUGIRE s. f. v. adăugare.

adaogere[1] sf vz adăugare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăogare sf vz adăugare

adăogire[1] sf vz adăugire

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

adăugire[1] sf vz adăugare

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

ADĂOGIRE S. f. v. adăugare.

adáugere și adáogere f. Vechĭ. Adăugare, sporire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adăugare (desp. -dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adăugare (-dă-u-) s. f., g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adăugare s. f. (sil. -dă-u-), g.-d. art. adăugării; pl. adăugări

adaug, adaugă 3, adauge 3 conj., adaus prt., adăugare inf. s., adăugând ger.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADĂUGARE s. v. adiție.

ADĂUGARE s. (CHIM.) adiție. (~ unei substanțe într-un amestec.)

Adăugire ≠ omisiune

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ADĂUGARE. Subst. Adăugare, adjoncțiune, adiționare, adiție (chim.); suplimentare, completare, makorare, mărire, mărit, întregire, sporire, creștere, înmulțire, complinire, împlinire; anexiune, anexare, atașare, alipire, legare, alăturare; includere, incluziune, înglobare, încorporare, inoculare, inoculație, inserție, înserare, grefă, grefon (med.), grefare, introducere, introducție (înv.). Adaos, supliment, spor, plus, surplus; anexă, accesoriu. Sufixare; prefixare, prefixație; afixație; aglutinare. Infix; sufix; prefix; afix; augment. Altoi, altoire, altoială (rar), altoit. Garnisire (fam.). Garnitură, condiment. Ornamentare, decorare, împodobire. Ornament, decor, podoabă. Adj. Adiționat; împlinit, întregit, înmulțit, majorat, crescut, anexat, anex, alăturat, alipit; suplimentar, complementar, accesoriu, adițional; atașabil, augmentativ; aglutinant. Vb. A adăuga, a adiționa, a completa, a complementa, a pune în plus, a face o completare, a complini, a împlini, a întregi; a anexa, a atașa, a alătura, a alipi, a lipi, a lega; a include, a îngloba, a încorpora, a introduce, a insera, a grefa, a inocula; a suplimenta, a spori, a majora, a mări, a augmenta. A sufixa; a prefixa. A altoi. A ornamenta, a orna, a garnisi (fam.), a condimenta. A se completa, a se întregi, a se alipi, a se atașa, a se alătura, a se lipi, a se aglutina, a adera; a (se) spori, a crește, a se majora, a se mări. Adv. În plus, pe deasupra, mai mult, și, încă, mai, inclusiv. V. acumulare, adunare, creștere, dimensiune, includere.

Intrare: adăugare
adăugare substantiv feminin
  • silabație: a-dă-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugare
  • adăugarea
plural
  • adăugări
  • adăugările
genitiv-dativ singular
  • adăugări
  • adăugării
plural
  • adăugări
  • adăugărilor
vocativ singular
plural
adăogare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogare
  • adăogarea
plural
  • adăogări
  • adăogările
genitiv-dativ singular
  • adăogări
  • adăogării
plural
  • adăogări
  • adăogărilor
vocativ singular
plural
adăogire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăogire
  • adăogirea
plural
  • adăogiri
  • adăogirile
genitiv-dativ singular
  • adăogiri
  • adăogirii
plural
  • adăogiri
  • adăogirilor
vocativ singular
plural
adăugire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adăugire
  • adăugirea
plural
  • adăugiri
  • adăugirile
genitiv-dativ singular
  • adăugiri
  • adăugirii
plural
  • adăugiri
  • adăugirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adaogere
  • adaogerea
plural
  • adaogeri
  • adaogerile
genitiv-dativ singular
  • adaogeri
  • adaogerii
plural
  • adaogeri
  • adaogerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adăugare, adăugărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi adăuga DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.