opțiuni
  • info

9 definiții pentru afanisi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afanisi [At: (a. 1788) DOC., ap. HEM 420 / V: afin- / Pzi: ~sesc / E: ngr άφανίξο (aor al lui) ήφανισα] 1 vt (Înv) A nimici. 2 vt (Rar) A plictisi (pe cineva). 3-4 vtr (Rar) A (se) enerva.

†AFANISI (-isesc) vb. tr. 1 A prăpădi, a nimici 2 A sărăci (R.-COD.) [ngr. ήφάνισα < άφανιξω].

AFANISI, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).

afinisi v vz afanisi

afanisésc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afánisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m’a afanisit cu cheltuĭelile luĭ, m’am afanisit cu atîtea cheltuĭelĭ! V. apelpisesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFANISI vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.

afanisi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

afanisi (-sesc, -it), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65.

avanisi Valentin Gr. Chelaru, în BPh., IV, p. 106, explică verbul a se avanisi „a se plictisi” prin gr. ἀβανίζω „a calomnia, a acuza pe nedrept”. La p. 154 a aceleiași reviste, acad. Iorgu Iordan socotește că e mai curînd vorba de un derivat românesc de la avan „cumplit”. Părerea mea este că e o variantă a lui afanisi „a distruge”, pentru care vezi forma a se afinisi „a se plictisi”, notată de mine la București (BL, IV, p. 65). Adaug acum și un exemplu din Gh. Brăescu (La clubul decavaților, București, 1965, p. 222): m-ai afanisit.

Intrare: afanisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afanisi
  • afanisire
  • afanisit
  • afanisitu‑
  • afanisind
  • afanisindu‑
 singular plural
  • afanisește
  • afanisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afanisesc
 (să)
  • afanisesc
  • afaniseam
  • afanisii
  • afanisisem
a II-a (tu)
  • afanisești
 (să)
  • afanisești
  • afaniseai
  • afanisiși
  • afanisiseși
a III-a (el, ea)
  • afanisește
 (să)
  • afanisească
  • afanisea
  • afanisi
  • afanisise
plural I (noi)
  • afanisim
 (să)
  • afanisim
  • afaniseam
  • afanisirăm
  • afanisiserăm
  • afanisisem
a II-a (voi)
  • afanisiți
 (să)
  • afanisiți
  • afaniseați
  • afanisirăți
  • afanisiserăți
  • afanisiseți
a III-a (ei, ele)
  • afanisesc
 (să)
  • afanisească
  • afaniseau
  • afanisiră
  • afanisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • afinisi
  • afinisire
  • afinisit
  • afinisitu‑
  • afinisind
  • afinisindu‑
 singular plural
  • afinisește
  • afinisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • afinisesc
 (să)
  • afinisesc
  • afiniseam
  • afinisii
  • afinisisem
a II-a (tu)
  • afinisești
 (să)
  • afinisești
  • afiniseai
  • afinisiși
  • afinisiseși
a III-a (el, ea)
  • afinisește
 (să)
  • afinisească
  • afinisea
  • afinisi
  • afinisise
plural I (noi)
  • afinisim
 (să)
  • afinisim
  • afiniseam
  • afinisirăm
  • afinisiserăm
  • afinisisem
a II-a (voi)
  • afinisiți
 (să)
  • afinisiți
  • afiniseați
  • afinisirăți
  • afinisiserăți
  • afinisiseți
a III-a (ei, ele)
  • afinisesc
 (să)
  • afinisească
  • afiniseau
  • afinisiră
  • afinisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afanisi, afanisescverb

etimologie:
  • limba neogreacă afanizo, άφανίξο (aoristul lui afanisa, ήφανισα). MDA2 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.