opțiuni
  • info

9 definiții pentru agâmba

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agâmba vt [At: ȘEZ. II, 229 / V: gâm~[1] / Pzi: agâmb / E: a2 + lat gambare, cf fr enjamber] (Reg) 1 A da de urma cuiva. 2 (Îim) A călca.

  1. Variantă consemnată ca intrare principală cu alte sensuri. — gall

agîmb, V. gîmb.

gîmb, a -á v. tr. (cp. cu găbuĭesc, gîmbosesc). Est. Vechĭ. Surprind, găbuĭesc, găbjesc, zăpsesc. – Și ingîmb (Olt.) și agîmb (Trans.).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AGÂMBA vb. v. apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

agîmba vb. v. APUCA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LUA. PRINDE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

agîmba (-bez, -at), vb. – A urmări, a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit. Este îndoielnică der. din lat. gamba (Philippide, II, 643), prin intermediul unui *aggambāre (DAR), cf. REW 1529; această explicație nu se potrivește cu sensul der. agîmbeală, s. f. (epilepsie) și agîmbat adj. (nenorocit, amărît). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre, de la *gimbus, deformare de la gibbus (ca și calabr. agghimbare „a se îndoi, a se cocoșa,” cf. Rohlfs I, 75), ipoteză care se potrivește mai bine cu der. și mai puțin cu vb.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

agâmba, agâmb, v.t.r. (reg., înv.) A (se) strâmba; a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus „deformare”) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- (protetic) + lat. gambare (MDA).

agâmba, agâmb, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) strâmba (D. Pop, 1970; Memoria, 2001); a (se) încovoia, a curba. – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); din a- + lat. gambare (MDA).

agâmba, agâmb, vb. tranz. – A strâmba (D. Pop 1970; Memoria 2001). – Lat. *aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) „a se îndoi, a se cocoșa” (DER); a- + lat. gambare (MDA).

Intrare: agâmba
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agâmba
  • agâmbare
  • agâmbat
  • agâmbatu‑
  • agâmbând
  • agâmbându‑
 singular plural
  • agâmbă
  • agâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • agâmb
 (să)
  • agâmb
  • agâmbam
  • agâmbai
  • agâmbasem
a II-a (tu)
  • agâmbi
 (să)
  • agâmbi
  • agâmbai
  • agâmbași
  • agâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • agâmbă
 (să)
  • agâmbe
  • agâmba
  • agâmbă
  • agâmbase
plural I (noi)
  • agâmbăm
 (să)
  • agâmbăm
  • agâmbam
  • agâmbarăm
  • agâmbaserăm
  • agâmbasem
a II-a (voi)
  • agâmbați
 (să)
  • agâmbați
  • agâmbați
  • agâmbarăți
  • agâmbaserăți
  • agâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • agâmbă
 (să)
  • agâmbe
  • agâmbau
  • agâmbară
  • agâmbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

agâmba, agâmbverb

regional
  • 1. A da de urma cuiva. MDA2
  • 2. În imprecații: călca. MDA2
    sinonime: călca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.