O definiție pentru ajutoritoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ajutoritoriu, ~oare a, smf [At: DOSOFTEI, V. S. 185/2 / V: (reg) agiu~, ~toare[1] / Pl: ~ri, ~oare / E: ajutori + -(i)tor] (Iuz) 1-2 (Persoană) care ajutorează (1).
- Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall
Intrare: ajutoritoriu
ajutoritoriu adjectiv
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ajutoritoriu, ajutoritorieadjectiv
etimologie:
- ajutori + -(i)tor. MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.