5 definiții pentru alalt
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alalt, ~ă pd, ad [At: COD.VOR. 163 / Pl: ~lți, ~e / E: lat iile + alter] 1 (Înv) Celălalt. 2 (D. ani) Următor.
‡ALALT pron. adj. dem. m. (pl. aialți; gen.-dat. sg. alăltui. pl. alăltor); – f. sg. ALALTĂ (pl. alalte; gen.-dat. sg. alaltei, pl. alăltor) = CELĂLALT, CEALALTĂ [al2 + alt].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
álalt, pron. al lalt, ca cel lalt. V. cel-lalt
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cél-lált, ceá-láltă pron., pl. céĭ-lálțĭ, céle-lálte (cel și lalt, din cel, al saŭ ăl și alt, adică cel cel alt. Să se observe că are doŭă accente, ca și cînd aĭ pronunța cel lat, cel lung. Gen. céluĭ-lált, céleĭ-lálte, célor-lálțĭ, célor-lálte). Altu din doĭ, următoru din doĭ. – Vechĭ și álalt (adică al-alt, ăl-lalt). Rar și urît cela-lalt, celă-lalt ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
alalt, adj. și pron. – Celălalt. – Numeroase var., datorită comp. cu cel sau cest: ălalt, (a)cel(a)lalt, (a)celălalt, celalt, ălălalt, (a)cest(ă)lalt, (a)cestalalt și aceleași forme cu grupul final disimilat în -nt. Lat. ille altĕr (DAR). În limba literară, alalt este arh. sau formă mold., și este înlocuit constant prin celalt (f. cealaltă, pl. ceilalți, f. celelalte). Majoritatea var. au o anume nuanță de vulgaritate.[1]
- Cuvîntul alalt are accent dublu. — blaurb.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P12) Surse flexiune: MDA2 | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
|
alalt, alaltăpronume demonstrativ, adjectiv demonstrativ
etimologie:
- iile + alter MDA2