ALIZEU, alizee, s. n. Vânt regulat care bate în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcție constantă, de la nord-est spre sud-vest (în emisfera nordică) și de la sud-est spre nord-vest (în emisfera sudică). – Din fr. alizé.

alizeu sn [At: PONI, F. 183 / V: (rar) ~zat / Pl: ~ee / E: fr alizé] (Ggf) Vânt care suflă regulat, în tot cursul anului, de la tropice la ecuator, în emisfera nordică, de la NE către SV, iar, în cea sudică, de la SE către NV.

ALIZEU, alizee, s. n. Vânt regulat care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale, cu direcție opusă, de la NE spre SV (în emisfera nordică) și de la SE spre NV (în emisfera sudică). – Din fr. alizé.

ALIZEU s.n. Vînt regulat care suflă tot timpul anului în regiunile tropicale, în emisfera boreală de la nord-est către sud-vest și în emisfera australă de la sud-est către nord-vest. [Pl. -ee. / < fr. alizé, cf. it. aliseo].

ALIZEU ~e n. mai ales la pl. Vânt regulat care suflă în timpul anului în regiunile tropicale și este îndreptat spre ecuator. /<fr. alizés

alizeu a. se zice de vânturi cari suflă regulat între cele două tropice dela E. la V.

*alizéŭ, -e adj., pl. f. tot e (fr. alizé). Vînturĭ alizee, acelea care suflă de la est spre vest între tropice.

alizat sn vz alizeu

ALIZEE s. n. pl. Vînturi regulate care suflă tot timpul anului, în regiunile tropicale, de la NE la SV în emisfera boreală și de la SE la NV în emisfera australă. ◊ (Adjectival) Vînturile alizee.

ALIZEE s. n. pl. Vînturi regulate care suflă în tot timpul anului în regiunile tropicale. – Fr. [vents] alizés.

ALIZEE s. n. pl. vânturi constante care bat tot timpul anului în regiunile tropicale. (< fr. alizés)

alizeu s. n., art. alizeul; pl. alizee

alizeu s. n., art. alizeul; pl. alizee

alizeu s. n., art. alizeul, pl. alizee

alizee (pl.)