10 definiții pentru almicantarat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
almicantarat sn vz almicantara
*ALMICANTARAT (pl. -te) sn. 💫 Cerc imaginat pe sfera cerească, paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea astrelor [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALMICANTARAT s.n. (Astr.) Cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor. [Var. almucantarat s.n. / < fr. almicantarat, cf. ar. almuquantara].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALMICANTARAT s. n. cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, pe care toți aștrii au aceeași înălțime. (< fr. almicantarat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*almicantarát n., pl. e (fr. tot așa, d. ar. almuqantarat). Astr. Cerc imaginat pe cer paralel cu orizontu p. a determina înălțimea astrelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
almicantara sn [At: CULIANU, C. 9 / V: ~t (pl: ~e) / Pl: ? / E: fr almicantarat] (Ast) Orice cerc imaginat pe sfera cerească paralel cu orizontul, care servește[1] la determinarea înălțimii astrelor. corectat(ă)
- sevește → servește — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALMUCANTARAT s.n. v. almicantarat.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
almicantarat (înv.) s. n., pl. almicantarate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
almicantarat s. n., pl. almicantarate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
almicantarat s. n., pl. almicantarate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N81) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
almicantarat, almicantaratesubstantiv neutru
- 1. Cerc imaginar de pe sfera cerească paralel cu orizontul, cu ajutorul căruia se determină înălțimea aștrilor. DN
etimologie:
- almicantarat DN
- almuquantara DN