aluviune sf [At: I. IONESCU, D. 51 / V: (înv) ~vion sn / Pl: ~ni / E: fr alluvion] (Glg) Depozit de pământ, pietriș sau nisip, adus de râuri și fluvii pe malurile acestora. Cf agest(r)u.

*ALUVIUNE sf. 🗺 Depozitele de nămol, nisip, pietriș, etc. aduse de ape și îngrămădite pe lîngă țărmurele lor [fr. < lat.].

ALUVIUNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. – Pronunțat: -vi-u-.

ALUVIUNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. [Pr.: -vi-u-] – Fr. alluvion (lat. lit. alluvio, -onis).

ALUVIUNE s.f. Material detritic (mîl, nisip, pietriș) transportat și depus prin acțiunea apelor curgătoare. [Cf. fr. alluvion, lat. alluvio < alluere – a spăla].

ALUVIUNE s. f. material detritic transportat și depus de apele curgătoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio)

ALUVIUNE ~i f. Material (nisip, pietriș, mâl, bolovani etc.) adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei. [G.-D. aluviunii; Sil. vi-u-]/<fr. alluvion, lat. alluvio, ~onis

aluviune f. creșterea terenului prin depozitul lent și necontenit al apelor.

*aluviúne f. (lat. allúvio, -ónis. V. diluviŭ). Luarea terenuluĭ de ape și depunerea luĭ supt formă de nomol (nisip, petriș) în alte locurĭ. Teren format din aluviune. V. agest, podmol.

aluvion sn vz aluviune

aluviune (desp. -vi-u-) s. f., g.-d. art. aluviunii; pl. aluviuni

aluviune (-vi-u-) s. f., g.-d. art. aluviunii; pl. aluviuni

aluviune s. f. (sil. -vi-u-), g.-d. art. aluviunii; pl. aluviuni

aluviune (i-u)

aluviune, -nii gen. a.

aluviune,(engl.= alluvium, alluvia) sediment detritic recent, neconsolidat, sortat moderat, acumulat în lungul albiilor minore și majore sau la gura de vărsare a râurilor. La a. se încadrează și dep. slab sortate din conurile de dejecție sau din lacuri. Granulometric, a. sunt formate din nisipuri, pietrișuri, silturi și pelite; uneori, găzduiesc acumulări de min. grele. Sin. depozit aluvial, aluviu.