AMVON, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește Evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

amvon sn [At: VARLAAM, ap. HEM 1038 / V: (înv) ~bon, an~, ~vonă, ~voană, anvoană, anvonă / Pl: ~oane, ~uri / E: vsl амувоньу, ngr ἄμβων] (Bis) Loc înălțat în biserică, de unde se citește Evanghelia sau se țin predici. corectat(ă)

AMVON (pl. -voane, -vonuri) sn. ⛪ Un fel de tribună mai ridicată în interiorul unei biserici, de unde se citește evanghelia sau se predică (🖼 112): s’a dat predicatorul jos din ~ (CAR.); în predicile sale de pe amvoanele bisericilor, înțepa ca viespea (CRG.) [vsl. < gr.].

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (de obicei ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. În predicile sale de pe amvoanele bisericilor înțepa ca viespea. CREANGĂ, A. 136.

AMVON, amvoane, s. n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Slav (v. sl. amŭvonŭ < gr.).

AMVON ~oane n. Mic balcon în biserică de unde se citește evanghelia și se predică. /<sl. amuvonu

amvon n. 1. tribuna depe care se predică sau se citește Evanghelia în biserică; 2. predicațiune; elocvența amvonului; 3. (și amvonă) fig. religiune: perind de a sale valuri amvona creștinească AL. [De origină slavo-greacă].

amvón, V. anvon.

ambon sn vz amvon

amvoană sf vz amvon

amvonă sf vz amvon

anvoană sf vz amvon

anvon sn vz amvon

‡AMBON (pl. -oane) sn. ⛪ = AMVON: se sui pre ~ și rădică cinstita cruce (VARL.) [vsl. amǔbonǔ].

‡AMVOANĂ, ‼AMVONĂ (pl. -ne) sf. ⛪ = AMVON: Ferind de-a sale valuri amvona creștinească (ALECS.).

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).

amvon s. n., pl. amvoane

amvon s. n., pl. amvoane

amvon s. n., pl. amvoane

amvon, -voane.

amvon (amvoane), s. n. – Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. Mr. amvun. Ngr. ἄμβων, sau sl. amŭbonŭ.

amvon, amvoane, s.n. – (bis.) Podium sau balcon într-o biserică, de unde se citește evanghelia și se ține predica. – Din sl. amǔvonǔ (DER, DEX, MDA).