anterior, ~oară a, av [At: DA / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: fr antérieur, lat anterior] 1-2 Care precedă o anumită dată Si: precedent. 3-4 (Care este așezat) în partea dinainte. 5-6 (D. sunete) (Articulat) în partea din față a cavității bucale.

*ANTERIOR I. adj. 1 Care se găsește înainte, în partea dinainte: membrele anterioare ¶ 2 Dinainte, de mai ’nainte (cu privire la timp): fapt ~; ne revin adesea aduceri aminte din viețile noastre anterioare (VLAH.) ¶ 3 📖 Perfect ~; viitor ~, timpuri ale indicativului care arată o acțiune întîmplată înaintea alteia. II. adv. Mai ’nainte: această datorie a plătit-o ~ [fr. antérieur < lat.].

ANTERIOR, -OARĂ, anteriori, -oare, adj. (în opoziție cu posterior) 1. (Cu sens temporal) Petrecut înaintea altui eveniment precedent. Evenimente anterioare revoluției. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Cu sens local) Care ocupă partea din față a unui obiect, care este așezat în față. Partea anterioară a corpului. ♦ (Despre sunete, în special despre vocale) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. Sunetele «e» și «i» sînt vocale anterioare. – Pronunțat: -ri-or.

ANTERIOR, -OARĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior).

ANTERIOR, -OARE adj. Care este, se petrece înaintea altui eveniment; precedent, de dinainte. ♦ Situat în față. ♦ (Despre sunete) Care se articulează într-un punct situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pron. -ri-or. / cf. fr. antérieur, it. anteriore, lat. anterior].

ANTERIOR, -OARĂ adj. 1. petrecut înaintea altui eveniment; precedent. 2. situat în față. 3. (despre sunete) care se articulează într-un punct în partea dinainte a cavității bucale. (< fr. antérieur, lat. anterior)

ANTERIOR ~oară (~ori, ~oare) și adverbial 1) Care a avut loc înainte; precedent; premergător. 2) Care se găsește în față; dinainte. Partea ~oară a corpului. [Sil. -ri-or] /<fr. antérieur, lat. anterior

anterior a. 1. ce se află înainte (în spațiu): membre anterioare; 2. care precede în ordinea timpului: eveniment anterior. ║ adv. înainte.

*anteriór, -oáră adj. (lat. antérior). Care e înainte în timp saŭ în loc. Adv. Maĭ înainte: a sosi anterior). V. posterior, ulterior.

anterior¹ (desp. -ri-or) adj. m., pl. anteriori; f. anterioară, pl. anterioare (anterior pandemiei)

+anterior² (desp. -ri-or) adv.

anterior (-ri-or) adj. m., pl. anteriori; f. anterioară, pl. anterioare

anterior adj. m. (sil. -ri-or), pl. anteriori; f. sg. anterioară, pl. anterioare

ANTERIOR adj. 1. (local) dinainte. (Partea ~ a căruței.) 2. (temporal) dinainte, precedent, premergător, trecut, (înv.) precezător. (Scrisoarea ~.)

ANTERIOR adj. 1. (local) dinainte. (Partea ~ a căruței.) 2. (temporal) dinainte, precedent, premergător, (înv.) precezător. (Scrisoarea ~.)

Anterior ≠ posterior, ulterior, următor