ARHIDUCESĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din casa domnitoare de Austria; femeie care purta acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – Din fr. archiduchesse, it. archiduchessa.

arhiducesă [At: DA ms / V: (înv) ~ceasă / S: (înv) archi~ / Pl: ~se / E: fr archiduchesse] 1 sf Titlu dat prințeselor din Casa imperială a Austriei. 2-3 sf, a (Femeie) care purta titlul de arhiducesă (1). 4 sf Soție de arhiduce (2).

*ARHIDUCESĂ (pl. -ese) sf. 🛡 Soția unui arhiduce ¶ 2 Titlu ce se dedea fiicei sau surorii împăratului Austriei [fr.].

ARHIDUCESĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care purta acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – Din fr. archiduchesse, it. archiduchessa.

ARHIDUCESĂ, arhiducese, s. f. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei.

ARHIDUCESĂ, arhiducese, s. f. 1. Titlu dat prințeselor din fosta casă imperială a Austriei; femeie care poartă acest titlu. 2. Soție de arhiduce. – După fr. archiduchesse.

ARHIDUCESĂ s.f. Titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei. [Cf. it. arciduchessa, fr. archiduchesse].

ARHIDUCESĂ s. f. titlu purtat de prințesele fostei case imperiale a Austriei. (după fr. archiduchesse, it. arciduchessa)

*arhiducésă f., pl. e (arhi- și ducesă; fr. archiduchesse). Soție de arhiduce. Titlu dat fiĭceĭ saŭ suroriĭ unuĭ Împărat.

arhiduceasă sf vz arhiducesă

arhiducesă s. f., g.-d. art. arhiducesei; pl. arhiducese

arhiducesă s. f., g.-d. art. arhiducesei; pl. arhiducese

arhiducesă s. f. → ducesă

arhiducesă.