arid, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 35 / A: (înv) arid / Pl: ~izi, ~e / E: fr aride, lat aridus] 1 (D. terenuri) Uscat. 2 Lipsit de vegetație Si: sterp. 3 (Fig) Din care se obțin greu rezultate (spectaculoase).

*ARID adj. 1 🚜 Sterp, neroditor, sec, uscat: pămînt ~; ¶ 2 familiar: minte ~ă; subiect, studiu ~ [fr. < lat.].

ARID, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre sol) Lipsit de umezeală și de vegetație; uscat, sterp. Un singur fir de apă nu se zărește șerpuind în albia aridă, în care nici o furnică n-ar avea cu ce să-și astîmpere setea. BOGZA, C. O. 208. În pustiul arid necheza calul frumos... îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26. ♦ Fig. Text arid.

ARID, -Ă, arizi, -de, adj. (Despre pămînt) Uscat; neroditor, sterp. ◊ Fig. Text arid. – Fr. aride (lat. lit. aridus).

ARID, -Ă adj. 1. (Despre sol) Uscat; sterp, neproductiv. 2. (Fig.) Sărac în idei, în imagini; sec, insensibil. [< fr. aride, cf. lat. aridus – sec].

ARID, -Ă adj. 1. (despre sol, regiuni) uscat; sterp, neproductiv. 2. (fig.) sărac în idei, în imagini; sec, monoton. (< fr. aride, lat. aridus)

ARID ~dă (~zi, ~de) 1) (despre sol) Care nu este roditor; steril; sterp. 2) (despre climă) Care se caracterizează printr-o umiditate scăzută. 3) fig. (despre texte și scrieri) Care este sărac în idei, în imagini. /<fr. aride, lat. aridus

arid a. 1. lipsit de umezeală, steril: sol arid; 2. fig. sec, greoiu: subiect arid.

*árid, -ă adj. (lat. áridus, uscat). Uscat, sterp: teren arid. Fig. Fără interes: subĭect arid. – Fals aríd (după fr.).

arid adj. m., pl. arizi; f. aridă, pl. aride

arid adj. m., pl. arizi; f. aridă, pl. aride

arid adj. m., pl. arizi; f. sg. aridă, pl. aride

arid.

ARID adj. 1. sec, uscat, (rar) secetos, (înv. și reg.) secățiu, (înv.) secățiv. (Un teren de piatră ~.) 2. neproductiv, neroditor, sterp. (O câmpie ~.) 3. v. secetos.

ARID adj. 1. sec, uscat, (rar) secetos, (înv. și reg.) secățiu, (înv.) secățiv. (Un teren de piatră ~.) 2. neproductiv, neroditor, sterp. (O cîmpie ~.)

Arid ≠ fertil, mănos, roditor, rodnic