25 de definiții pentru arman
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMAN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. 4. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.
arman1 sn [At: DAMÉ, T. 56 / V: h~, ~mean2 / Pl: ~mene / E: tc harman] (Reg) 1 Arie1 (1). 2 Loc îngrădit lângă casă (sau pe câmp) unde se treieră, se pune fânul sau paiele, se închid vitele etc. Cf curte, obor. 3 Locul unde au fost hrănite oile iarna. 4 Cerc la suprafața apei. 5 (Îe) Jocul în ~ (sau trei ~mene) Joc cu arșice (sau cu bani de metal) care se aruncă în (trei) cercuri desenate pe pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ARMAN (pl. -ne) sn. 1 🚜 Arie mare unde se treieră sau în care se strîng bucate: se duse înapoi la ~, unde adormi în paie (D.-ZAMF.) ¶ 2 Ogradă cu fîn unde se închid vitele (L.-M.) ¶ 3 🎲 Locul, cercul unde se așază arșicele în care trebue să se lovească; rostit și ARMEAN: dacă intra cu ichiul în armean...nu mai lăsa oscior pentru ceilalți (I.-GH.) ¶ 4 Rotocol, cerc care se face pe fața apei, cînd se aruncă sau cade ceva în ea; rostit și ARMEAN: se făcea cîte un armean împrejurul (stropu)lui (ISP.) [tc. harman].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMAN, armane, s. n. (Reg.) 1. Arie1 (1). 2. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. – Din tc. harman.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARMAN2, armane, s. n. (Regional) 1. Loc pe cîmp unde se cară și se treieră bucatele (avînd uneori mai multe arii); (prin restricție) arie. Se vorbește Despre prăsila care prisosește. De S.M.T., de norme, de legume Și paza pe armane cîtă-i, cum e. DRAGOMIR, S. 22. Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman, nu să caute țipari în Adîncata. SADOVEANU M. C. 21. ♦ Loc (uneori împrejmuit) în apropierea casei, folosit ca arie la treierat sau la alte treburi gospodărești. Ocolim armanul, ca să nu ne oprim caii dintr-o dată. STANCU, D. 469 2. (Rar; în forma armean) Cerc, rotocol. Bălăcea cu nuiaua prin apă și făcea haz cum sar stropi... de apă...El vedea că fiecare strop de apă, cînd pica înapoi la matcă, se face cîte-un armean (cerc) împrejurul lui și, de ce merge, se mărește. ISPIRESCU, L. 34. 3. Conac. – Variantă: (2) armean s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMAN, armane, s. n. 1. Loc pe cîmp unde se aduc și se treieră cerealele; (prin restricție) arie. 2. Loc îngrădit unde se închid vitele. 3. Cerc, rotocol (la suprafața unei ape). 4. Conac. – Tc. harman.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
arman n. 1. arie de treerat (se aude la Constanța); 2. (și armean) o varietate a jocului în arșici (numit astfel după suprafața circulară în care se joacă); 3. fig. rotocol produs de o picătură de apă: fiecare strop de apă... face câte un armean împrejurul lui ISP. [Turc. HARMAN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armán n., pl. e (turc. pers. harman, arie). Sud. Îngrăditură. Arie. Cerc tras de copiĭ cu o vărguță pe pămînt saŭ cu cretă orĭ cărbune pe un paviment oare-care ca să joace la arșice, penițe, nasturĭ, petricele orĭ bile. V. madă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
armean2 sn vz arman1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMEAN2 👉 ARMAN 3, 4.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARMEAN1 s. n. v. arman1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
armean n. V. arman.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*perghél n., pl. e și urĭ (turc. [d. pers.] perkiar, pergĭar, pop. pergel, purgal, purgar). Circumferență, cerc tras pe pămînt în care băĭețiĭ pun arșicele, nucile saŭ bilele la joc. (În Mold. arman). Ogoĭ. Arcadă saŭ semicerc la zidărie. Vechĭ. Compas cu brațele curbe. A da perghel (Munt.), a ocoli, a da tîrcol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
arman (reg.) s. n., pl. armane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
arman s. n., pl. armane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
arman (arie, rotocol) s. n., pl. armane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arman, pl. armane
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARMAN s. v. arie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMAN s. v. curte, ogradă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
arman s. v. CURTE. OGRADĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMAN s. arie, (înv. și reg.) siliște, (reg.) țarc, (prin Mold. și Bucov.) năsadă. (~ pentru treieratul cerealelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ARMEAN s. v. cerc, rotocol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
armean s. v. CERC. ROTOCOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
arman (armane), s. n. – 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele. – 2. Rotocol, cerc. – Var. harman, armean. Tc. harman (Șeineanu, II, 23; Lokotsch 869), cf. bg., sb. harman. – Der. armangiu, s. m. (paznic de hambar); armănit, s. n. (treierat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ARMÁN (< tc.) s. n. 1. Arie1 (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
arman, armanesubstantiv neutru
- 1. Loc pe câmp unde se cară și se treieră bucatele (având uneori mai multe arii); arie (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se vorbește Despre prăsila care prisosește. De S.M.T., de norme, de legume Și paza pe armane cîtă-i, cum e. DRAGOMIR, S. 22. DLRLC
- Le-am dat bani să secere și să lucreze la arman, nu să caute țipari în Adîncata. SADOVEANU M. C. 21. DLRLC
- 1.1. Loc (uneori împrejmuit) în apropierea casei, folosit ca arie la treierat sau la alte treburi gospodărești. DLRLC
- Ocolim armanul, ca să nu ne oprim caii dintr-o dată. STANCU, D. 469. DLRLC
-
-
- 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. DEX '09 DLRLC
- 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pânză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. DEX '09
- 4. Rotocol, cerc la suprafața unei ape. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bălăcea cu nuiaua prin apă și făcea haz cum sar stropi... de apă... El vedea că fiecare strop de apă, cînd pica înapoi la matcă, se face cîte-un armean (cerc) împrejurul lui și, de ce merge, se mărește. ISPIRESCU, L. 34. DLRLC
-
etimologie:
- harman DEX '09 DEX '98 DLRM