ARBAGIC(Ă) = ARPAGIC(Ă).

ARPAGIC sn., ARPAGICĂ sf. (pl. -ice) 🌿 1 Plantă ierboasă înrudită cu ceapa; crește sălbatică pe țărmurile rîurilor, dar se cultivă și în grădini pentru trebuințele culinare (Allium schoeno-prasum) (🖼 225) ¶ 2 Specie de ceapă mică care se sădește primăvara pentru a crește din ea cepele cele mari [tc. arpaǧyk].

arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.

+arpagic¹ (bulb) s. n., pl. arpagicuri

!arpagic² (plantă) s. m.