ARTEZIAN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană (și substantivat, f.) = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien.

artezian, ~ă [At: PONI, F. 51 / P: ~zi-an / Pl: ~iene / E: fr artésien] 1 a (Îs) Izvor ~ Izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. 2-3 sf, a (Îs) Fântână (sau, rar, puț) ~(ă) Fântână artificială, decorativă din care apa țâșnește în sus.

*ARTEZIAN adj. Puț ~, săpătură verticală făcută în pămînt, adesea pînă la o mare adîncime, și prin care țîșnește cu putere apa, uneori pînă la o mare înălțime (🖼 231) [fr.].

ARTEZIAN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien.

ARTEZIAN, -Ă, arteziene, adj. (În sintagmele) Izvor artezian = izvor care țâșnește (cu presiune) din pământ. Fântână arteziană (și substantivat, f.) = fântână din care apa țâșnește în sus, realizată prin mijloace artificiale, cu scop decorativ. [Pr.: -zi-an] – Din fr. artésien.

ARTEZIAN, -Ă, artezieni, -e, adj. (Numai în expr.) Izvor artezian = izvor care țîșnește din pămînt, prin perforarea straturilor unui teren. Fîntînă arteziană sau puț artezian = fîntînă țîșnitoare, realizată prin mijloace artificiale, cu scop estetic. - Pronunțat: -zi-an.

ARTEZIAN, -Ă, arteziene, adj. n. și f. (În expr.) Izvor artezian = izvor care țîșnește (cu presiune) din pămînt. Fîntînă arteziană = fîntînă țîșnitoare, realizată prin mijloace artificiale, cu scop estetic. [Pr.: -zi-an] – Fr. artésien.

ARTEZIAN, -Ă adj. Izvor artezian = Izvor care țîșnește cu presiune din pămînt; fîntînă arteziană = fîntînă țîșnitoare care aruncă apa în sus cu presiune. [Pron. -zi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. artésien, cf. Artois – provincie în Franța].

ARTEZIAN, -Ă adj., s. f./ s. n. (fântână, izvor) din care apa țâșnește în sus. (< fr. artésien)

ARTEZIAN ~ană (~eni, ~ene): Izvor ~ (sau fântână ~ană) izvor (sau fântână) din care apa țâșnește cu presiune. [Sil. -zi-an] /<fr. artésien

artezian a. puț artezian, fântână îngustă din care țâșnește apă: la noi se sapă puțuri arteziene în câmpia Bărăganului.

*artezián, -ă adj. (fr. artésien, d. Artois, o veche provincie în nordu Franciiĭ). V. puț.

artezian (desp. -zi-an) adj. m. (+ s. n.: izvor ~); f. arteziană (fântână ~), pl. arteziene (desp. -zi-e-)

artezian (-zi-an) adj. m., f. arteziană, pl. arteziene (-zi-e-)

artezian adj. n. (sil. -zi-an), f. arteziană; pl. n. și f. arteziene (sil. -zi-e-)

artezian

artezian.

ARTEZIANĂ s. fântână (arteziană, țâșnitoare), havuz, (înv.) șadârvan, fântână săltătoare, fântână săritoare. (~ Miorița din București.)

ARTEZIANĂ s. fîntînă (arteziană, țîșnitoare), havuz, (înv.) șadîrvan, fîntînă săltătoare, fîntînă săritoare. (~ Miorița din București.)