20 de definiții pentru astru (substantiv)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.

ASTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.

astru sm [At: CULIANU, C. 3 / Pl: aștri și -re sn, (îvr) -ri sm / E: fr astre, lat astrum] 1 Corp luminos vizibil pe bolta cerească. 2 Stea sau planetă situată în cosmos.

*ASTRU (pl. -tre) sn. 💫 Corp ceresc, stea: Cîtă depărtare, Doamne, de la vierme pîn’ la ~! (VLAH.) [fr.].

ASTRU, aștri, s. m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. Cîini răzleți... urlau spre astrul uriaș, rotund, care umpluse de vrajă fîntînile, pîraiele și se afundase, pe sub umbre, în grădini. CAMILAR, N. II 24. Iubirea, pentru tine, din cer răpind doi aștri, Îi coborî în lume schimbați în ochi albaștri. BELDICEANO, P. 133. – Pl. și: astri (CAMIL PETRESCU, T. II 187), (s. n.) astre (TOMA, C. V. 112).

ASTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum).

ASTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron].

ASTRU1 s. m. / s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron)

ASTRU aștri m. Corp ceresc care poate fi observat datorită luminii pe care o emite sau o reflectă. [Sil. as-tru] /<lat. astrum, fr. astre

astru n. 1. orice corp ceresc; 2. fig. om ilustru.

*astru n., pl. e și rar m., pl. aștri (lat. astrum, d. vgr. astron. V. stea). Stea. Fig. Om ilustru. Femeĭe frumoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!astru s. m. / s. n., art. astrul; pl. m. aștri / n. astre, art. m. aștrii / n. astrele

!astru s. m., art. astrul; pl. aștri, art. aștrii

astru s. m. / s. n., pl. m. aștri / n. astre

astru, aștri, aștrii pl. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTRU s. (ASTRON.) corp ceresc.

ASTRU s. (ASTRON.) corp ceresc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

astru (aștri), s. m. – Corp situat pe bolta cerească. – Var. n. Fr. astre.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEC PLURIBUS IMPAR (lat.) nu inegal mai multor (aștri) – Deviză (cu sensul de „superior”, „fără pereche”) înscrisă pe emblema regală al lui Ludovic al XIV-lea, care reprezenta un soare luminînd întregul Glob. Chintesență a orgoliului nemăsurat.

Nec pluribus impar (lat. „Nu-i egal mai multora”) – în înțelesul de „superior tuturora”, „fără pereche”. A fost deviza lui Ludovic al XIV-lea, supranumit „regele-soare”. El își alesese ca emblemă un soare care, prin razele lui, răspîndea cuvintele de mai sus deasupra globului pămîntesc. Ministrul său Louvois explica deviza prin: „Singur împotriva tuturor”. În Memoriile sale, Ludovic al XIV-lea îi dă însă altă interpretare: „Voi ajunge să strălucesc și deasupra altor lumi”, în sensul că el se considera deasupra tuturor oamenilor. E o expresie care se folosește ca o culme a trufiei, a orgoliului. IST.

Intrare: astru (substantiv)
astru1 (pl. -ștri) substantiv masculin
substantiv masculin (M63)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astru
  • astrul
  • astru‑
plural
  • aștri
  • aștrii
genitiv-dativ singular
  • astru
  • astrului
plural
  • aștri
  • aștrilor
vocativ singular
plural
astru3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astru
  • astrul
  • astru‑
plural
  • astre
  • astrele
genitiv-dativ singular
  • astru
  • astrului
plural
  • astre
  • astrelor
vocativ singular
plural
astru2 (pl. -stri) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: MDO, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astru
  • astrul
  • astru‑
plural
  • astri
  • astrii
genitiv-dativ singular
  • astru
  • astrului
plural
  • astri
  • astrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astru, aștrisubstantiv masculin
astru, astresubstantiv neutru

  • 1. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cîini răzleți... urlau spre astrul uriaș, rotund, care umpluse de vrajă fîntînile, pîraiele și se afundase, pe sub umbre, în grădini. CAMILAR, N. II 24. DLRLC
    • format_quote Iubirea, pentru tine, din cer răpind doi aștri, Îi coborî în lume schimbați în ochi albaștri. BELDICEANU, P. 133. DLRLC
  • 2. figurat Creator, artist cu un mare renume. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.