ATOTȘTIUTOR, -OARE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-. – Var.: atoateștiutor, -oare adj.] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

atotștiutor, ~oare [At: POLIZU / V: (îvr) ~iit~, ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: atot- + știutor] 1-5 smf, a Atoateștiutor (1-5).

ATOTȘTIUTOR, -TOARE adj. sm. f. Care știe toate [a³ + tot + știutor].

ATOTȘTIUTOR, -OARE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. [Pr.: -ști-u-] – Atot- + știutor (după fr. omniscient).

ATOTȘTIUTOR, -OARE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe căruia nu-i rămîne nimic ascuns. Pentru copiii mici părinții sînt atotștiutori.

ATOTȘTIUTOR, -OARE, atotștiutori, -oare, adj. Care știe tot. – Din atot- + știutor (după fr. omniscient).

ATOTȘTIUTOR ~oare (~ori, ~oare) (despre persoane) Care știe tot; care știe foarte mult. /atot- + știutor

atotștiutor a. care știe toate: revărsa dulci scântei (luna) atotștiutoarea EM.

ATOATEȘTIUTOR, -OARE adj. v. atotștiutor.

atoateștiutor, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: atoate- + știutor] 1-2 smf, a (Persoană) care știe totul Si: atotștiutor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) căruia nu i se poate ascunde nimic Si: atoatevăzător (3-4), atotștiutor (3-4), atotvăzător (3-4). 5 sma Dumnezeu.

atotștiitor, ~oare smf, a vz atotștiutor

atotștiutoriu sm, am vz atotștiutor

a-tot-știutór, -oáre adj. Omniscient, care știe toate. – Și atotșt-.

atotștiutor (desp. -ști-u-) adj. m., pl. atotștiutori; f. sg. și pl. atotștiutoare corectat(ă)

atotștiutor adj. m., pl. atotștiutori; f. sg. și pl. atotștiutoare

atotștiutor adj. → știutor

atotștiutor

atotștiutor.

atoateștiutor adj. m., pl. atoateștiutori; f. sg. și pl. atoateștiutoare

atotștiitor adj. m., pl. atotștiitori; f. sg. și pl. atotștiitoare

ATOTȘTIUTOR adj. (înv.) preavăzător. (Persoană ~oare.)

ATOTȘTIUTOR adj. (înv.) preavăzător. (Persoană ~.)