AUTODAFE, autodafeuri, s. n. 1. (În Spania și Portugalia) Sentință a Inchiziției în vederea condamnării sau achitării unei persoane acuzate de delicte religioase. 2. Executarea, de către puterea civilă, a celor declarați eretici de către Inchiziție; ardere pe rug a unui eretic. ♦ Ardere publică a operelor socotite indezirabile în timpul Inchiziției sau al fascismului etc.; p. ext. ardere, nimicire prin foc. – Din fr. autodafé.

autodafe sn [At: DA / P: a-u~ / V: -eu / Pl: ~uri / E: fr autodafé] 1 Citire a sentinței prin care tribunalul inchiziției osândea la arderea pe rug pe cei considerați eretici. 2 Ceremonie prin care cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 3 Executarea sentinței de ardere pe rug dată de inchiziție. 4 (Fig) Aruncare în foc a unor lucruri la care nu mai ținem.

*AUTODAFE (pl. -feuri) sn. 1 🔎 Arderea pe rug la care erau condamnați, în timpul inchizițiunii, cei socotiți ca eretici ¶ 2 Pr. ext. Aruncare în foc, ardere: am făcut un ~ din toate scrisorile mele [sp.].

AUTODAFE, autodafeuri, s. n. 1. Ceremonie în cursul căreia cei condamnați de inchiziție pentru erezie erau puși să revină la credința părăsită. 2. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. acțiune care duce la distrugerea prin foc. [Pr.: a-u-] – Din fr. autodafé.

AUTODAFE, autodafeuri, s. n. Ardere pe rug la care erau condamnați, în timpul inchiziției, cei socotiți eretici; p. ext. ardere, nimicire prin foc. [Pr.: a-u-] – După fr. autodafé.

AUTODAFE s.n. Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (p. ext.) ardere, nimicire prin foc. [Pron. a-u-, pl. -euri. / < fr., it. autodafé, cf. port. auto da fé – act de credință].

AUTODAFE s. n. 1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție. 2. ardere, nimicire prin foc. (< fr. autodafé, port. auto da fé, act de credință)

autodafeu sn vz autodafe

autodafeu n. 1. execuțiunea unui eretic, osândit de Inchizițiune a fi ars de viu; 2. fig. distrugere prin foc.

*auto-da-fé n., pl. eurĭ (pg. auto da fè, sp. auto de fe, act de credință). Arderea vinovatuluĭ pe rug în timpu Inchizițiuniĭ. Fig. Iron. Aruncare în foc, ardere: a face un auto-da-fe din biblioteca ta.

autodafe (desp. au-) s. n., pl. autodafeuri

autodafe (au-) s. n., pl. autodafeuri

autodafe s. n. (sil. au-), pl. autodafeuri