11 definiții pentru avariere
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AVARIERE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria.
AVARIERE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
avariere sf [At: DA ms / V: ~iare / Pl: ~ri / E: avaria] Deteriorare (gravă) Si: avariat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVARIERE, avarieri, s. f. Faptul de a (s e) avaria. Avarierea mărfurilor se datorește, de obicei, proastei lor ambalări. – Pronunțat: -ri-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AVARIERE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AVARIERE s.f. Faptul de a (se) avaria. [Pron. -ri-e-. / < avaria].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
avariare sf vz avariere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
avariere (desp. -ri-e-) s. f., g.-d. art. avarierii; pl. avarieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
avariere (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avarierii; pl. avarieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
avariere s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. avarierii; pl. avarieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AVARIERE s. deteriorare, stricare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AVARIERE s. deteriorare, stricare, (pop.) vătămare. (~ unui sistem tehnic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ri-e-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
avariere, avarierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) avaria. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deteriorare stricare vătămare
- Avarierea mărfurilor se datorește, de obicei, proastei lor ambalări. DLRLC
-
etimologie:
- avaria DEX '09 DEX '98 DN