4 definiții pentru balancă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
balancă sf [At: STAMATI, ap. HEM 2371 / Pl: ~lănci / E: nct] (Reg) 1 Băț lung, la un capăt mai subțire, iar la celălalt mai gros. 2 (Îcs) De-a -ca Joc de copii, în care se aruncă cu balanca (1).
baláncă s.f. (reg.) Băț lung, mai subțire la un capăt și mai gros la celălalt capăt. ◇ De-a balanca = joc de copii, în care este aruncată balanca. • pl. -ănci. /etimol. nec.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BALANCĂ sf. 1 Clopot ce se atîrnă la gîtul calului sau vitelor ¶ 2 Bucov. Joc de copii: băieții se joacă vara pe toloacă, asvîrlind bețe, de-a balanca (VDR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BALANGĂ l. sf. Clopot ce se atîrnă la gîtul calului (– BALANCĂ). II. BALANGA! BALANGA! interj, care imită sunetul clopotului: de-odată auz balanga! balanga! Ies pe poartă; era căruța lui Neica Enache (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
substantiv feminin (F74) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |