BARICENTRU, baricentre, s. n. 1. (Fiz.) Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

baricentru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr baricentre] 1 Centru de greutate. 2 Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi.

baricéntru s.n. 1 (fiz.) Centru de greutate al unui corp. 2 (geom.) Punctul de întîlnire a medianelor unui triunghi. • pl. -e. /<fr. barycentre; cf. gr. βαρι „greu”, cεντρθ „centru”.

BARICENTRU, baricentre, s. n. 1. Centru de greutate. 2. Punctul de întâlnire a medianelor unui triunghi. – Din fr. barycentre.

BARICENTRU, baricentre, s. n. Centru de greutate. – După fr. barycentre.

BARICENTRU s.n. Punctul de întîlnire al medianelor într-un triunghi. ♦ Centru de greutate. [Cf. fr. barycentre, cf. gr. barys – greu, kentron – centru].

BARICENTRU s. n. 1. punct de aplicație al rezultantei forțelor de presiune; centru de greutate. 2. punct de întâlnire al medianelor într-un triunghi. (< fr. barycentre)

BARICENTRU ~e n. 1) fiz. Centru de greutate. 2) Punct în care se întâlnesc medianele unui triunghi. /<fr. barycentre

baricentru s. n., art. baricentrul; pl. baricentre

baricentru s. n., art. baricentrul; pl. baricentre

baricentru s. n. → centru

BARICENTRU s. v. centru de greutate.

BARICENTRU s. (FIZ.) centru de greutate.

BARI- „greutate, presiune”. ◊ gr. barys „greu, profund” > fr. bary-, engl. id., germ. id., it. bari- > rom. bari-. □ ~centru (v. -centru), s. n., 1. Punctul de întîlnire a medianelor unui triunghi. 2. Centru de greutate; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., bariglosie*; ~giroscop (v. giro-, v. -scop), s. n., instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației pămîntului; ~glosie (v. -glosie), s. f., dificultate în pronunțarea cuvintelor; sin. barifonie, barilalie; ~lalie (v. -lalie), s. f., bariglosie*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea intensității zgomotelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., influență morfogenetică a forței de gravitație asupra organelor vegetale; sin. geomorfoză; ~sferă (v. -sferă), s. f., partea centrală a globului pămîntesc formată din elemente cu densitate mare; sin. centrosferă; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil din eocenul superior, cu corpul greu și cu incisivii inferiori transformați în defense.