BENGALI, bengali, s. m., adj. invar. (Rar) 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Bengal. 2. Adj. invar. Care aparține Bengalului sau bengalezilor (1). (Substantivat, f.) Limba bengali. 3. S. m. Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. [Acc. și: bengali] – Din fr. bengali.

bengali [At: DA / A și: ~gali / E: fr bengali] 1 smi (Rar) Nume dat mai multor păsări înrudite cu vrabia, cu penajul albastru ori cafeniu, din India. 2-3 si, ain (Șîs Limbă ~) Limbă vorbită în Bengal. 4 ain Din Bengal.

bengali s.m. invar., adj.invar. 1 s.m. invar. (ornit.) (Nume dat mai multor) păsări mici, asemănătoare vrabiei, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, care trăiesc în regiunile calde ale Africii, Arabiei și Indiei. 2 adj.invar. (lingv.) Limba bengali (și subst. f.) = limba indo-europeană, din ramura indo-iraniană, grupul indic de est, vorbită în Bengal (India) și în Bangladesh. • acc. și bengali. /<fr. bengali; cf. nm. pr. Bengal, regiune în India și Bangladesh.

BENGALI s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Nume dat mai multor păsări, înrudite cu vrabia, cu penajul colorat în albastru ori cafeniu, originare din India. 2. Adj. (În sintagma) Limba bengali = limba vorbită în Bengal (India). [Acc. și: bengali] – Din fr. bengali.

BENGALI/BENGALI I. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde. II. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal. (< fr. bengali)

!bengali¹ (desp. -ga-li) adj. invar. (cuvinte ~)

bengali (-ga-li) / bengali¹ (bengalez) adj. invar., (persoană) s. m. și f., pl. bengali / bengali

bengali (-ga-li) / bengali³ (limbă) s. f.

bengali/bengali s. m., adj. invar.

BENGALI (< Bengal) subst. invar. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, vorbită de c. 184 mil. oameni. Limbă oficială în Bangladesh și una dintre cele 14 limbi oficiale regionale în India. Literatură bogată, de mare valoare artistică (ex. Tagore).