2 definiții pentru binevrea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BINEVREA vb. v. îndura, milostivi, pătimi, păți, răbda, suferi, suporta, trage.[1] modificată

  1. În original BINEVIEA. gall

binevrea vb. v. ÎNDURA. MILOSTIVI. PĂTIMI. PĂȚI. RĂBDA. SUFERI. SUPORTA. TRAGE.[1] modificată

  1. În original bineviea. gall
Intrare: binevrea
verb (V517)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • binevrea
  • binevra
  • binevrere
  • binevrut
  • binevrutu‑
  • binevrând
  • binevrându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • binevreau
  • binevrau
(să)
  • binevreau
  • binevrau
  • binevream
  • binevram
  • binevrui
  • binevrusei
  • binevrusesem
  • binevrusem
a II-a (tu)
  • binevrei
  • binevrai
(să)
  • binevrei
  • binevrai
  • binevreai
  • binevrai
  • binevruși
  • binevruseși
  • binevruseseși
  • binevruseși
a III-a (el, ea)
  • binevrea
  • binevra
(să)
  • binevrea
  • binevreie
  • binevrea
  • binevra
  • binevru
  • binevruse
  • binevrusese
  • binevruse
plural I (noi)
  • binevrem
(să)
  • binevrem
  • binevream
  • binevram
  • binevrurăm
  • binevruserăm
  • binevruseserăm
  • binevrusesem
  • binevruserăm
  • binevrusem
a II-a (voi)
  • binevreți
(să)
  • binevreți
  • binevreați
  • binevrați
  • binevrurăți
  • binevruserăți
  • binevruseserăți
  • binevruseseți
  • binevruserăți
  • binevruseți
a III-a (ei, ele)
  • binevor
  • binevreau
  • binevrau
(să)
  • binevrea
  • binevreie
  • binevreau
  • binevrau
  • binevru
  • binevruseră
  • binevruseseră
  • binevruseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)