blast [At: DN³ / Pl: ~aști / E: fr blaste] 1 sn Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. 2 ec Element secund de compunere savantă, cu semnificația „(referitor la) germeni”.

blast¹- (biol.) Elem. de compunere „germen”, „embrion”. • și blasto-. /<fr. blast (o)-, it. blasto-, cf. gr. βλαστός „vlăstar, germen”.

BLAST s.m. Parte a embrionului, care se dezvoltă după germinare. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) germen”. [< fr. blaste, cf. gr. blastos – germen].

blasto- [At: DN³ / E: it blasto] Element prim de compunere savantă cu semnificația „germen”, „referitor la germen și la embrion”.

blasto- v. blast-.

BLASTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „germen”; „referitor la germen și la embrion”. [< fr., it. blasto-, < gr. blastos – germen].

BLAST²(O)-, -BLAST elem. „germen”, „embrion”. (< fr. blasti/o/-, -blaste, cf. gr. blastos)

-BLAST „germen, embrion”. ◊ gr. blastos „lăstar, mugur” > fr. -blaste, germ. -blast, engl. id. > rom. -blast.

BLASTO- „germen, mugure, embrion”. ◊ gr. blastos „mugure, germen” > fr. blasto-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. blasto-. □ ~carp (v. -carp), s. m., mugure florifer; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate centrală de segmentare a blastulei; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Blastulă. 2. Veziculă germinativă; ~cit (v. -cit), s. n., celulă embrionară nediferențiată; ~derm (v. -derm), s. n., membrană vitelină care dă naștere corpului embrionar; ~filă (v. -fil₂), s. f., rudiment al cotiledonului; ~for (v. -for), s. n., 1. Cordon ombilical al ovulului. 2. Fir care leagă sămînța de pericarp și o nutrește în tinerețe. 3. Formație anatomică cu aspect de cordon; ~ftorie (v. -ftorie), s. f., degenerare a germenilor din citoplasma oului fecundat; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Dezvoltare timpurie a embrionului în timpul segmentării și formarea păturilor germinale. 2. Reproducere prin înmugurire; sin. blastogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., blastogeneză* (1, 2); ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a mugurilor; ~ide (v. -id), adj., s. f. pl., 1. adj., În formă de mugur. 2. s. n. pl., Clasă de echinoderme fosile, cu înfățișare de muguri calcaroși, descoperite în terenurile paleozoice; ~liză (v. -liză), s. f., distrugere a celulei reproducătoare; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; sin. cladomanie; ~mer (v. -mer), s. n., celulă care provine din prima diviziune a oului fecundat; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci levuriforme patogene, care se reproduc prin înmugurire; ~neuropor (v. neuro-, v. -por), s. m., deschidere temporară la unii embrioni, formată din unirea blastoporului cu neuroporul; ~por (v. -por), s. m., gura primitivă a embrionului, prin care cavitatea internă a gastrulei comunică cu exteriorul; ~sferă (v. -sferă), s. f., a doua fază în dezvoltarea unui embrion; sin. blastulă; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori imperfecți care se formează prin înmugurirea unei celule preexistente; ~stromă (v. -stromă), s. f., porțiune a blastodermului; ~zooid (v. zoo-, v. -id), s. m., organism care se dezvoltă dintr-un blastem, prin reproducere asexuată.