4 definiții pentru bocce
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bocce sn [At: DN3 / E: it bocce] Joc italian în care se urmărește plasarea unor mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului.
BOCCE s.n. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cît mai aproape de o minge reper a adversarului. [< it. (partita alle) bocce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
boccia [’botʃa] s.f. 1 (la pl.) Joc de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, situată la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște bile. 2 Bilă (de lemn) folosită la acest joc. • pl. -cii. /<it. boccia.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BOCCIA s. n. joc sportiv, de origine italiană, la care participanții, așezați la echidistanță față de țintă, la mijlocul terenului, încearcă să o lovească cu niște mingi de lemn. (< it. boccia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N999) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
| — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F162) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
boccesubstantiv neutru
- 1. Joc de origine italiană în care se urmărește a se plasa o serie de mingi de lemn cât mai aproape de o minge reper a adversarului. DN
etimologie:
- (partita alle) bocce DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.