7 definiții pentru boiama
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boiama sf [At: (a. 1790) ap. ȘIO / V: bui- / Pl: ~le / E: tc boyama] (Îrg) Broboadă pătrată de mătase, cu dungi largi de fir sau de bumbac Cf bumbac, dirmea, testemel.
boĭamá și buĭamá f. (turc. boĭama, boĭa, basma brodată cu aur; bg. boĭama). Mun. Mod. Rar azĭ. Basma, testemel. Lelea cu buĭamale și badea cu durligele goale, se zice ironic cînd nevasta e prea bine îmbrăcată, ĭar bărbatu prea răŭ îmbrăcat. V. bariz, boccea, dermea, năframă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buiama sf vz boiama
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buiamà f. testemel (în Râmnicu-Sărat). [Turc. BOYAMÀ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
buĭamá V. boĭama.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
boiama (-ale), s. f. – (Înv.) Șal, fular. Tc. boyama (Șeineanu, II, 56).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
boiama, s.f. (înv.) basma (pătrată), testemel, broboadă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |