BRACCIO s. n. viola da ~ = violă din sec. XVII, ținută pe mână, din care s-a dezvoltat ulterior viola și violina. (< it. /viola da/ braccio)

braccio (cuv. it., „braț”), cuvânt întrebuințat în epoca barocului* pentru a deosebi violele* care se țineau ca violina (viola da braccio*) de cele care se țineau pe genunchi sau între genunchi, ca violoncelul* (viola da gamba*). Acest cuvânt pare a fi la originea celui germ. Bratsche (v. violă).

lira de braccio v. liră (2).

viola da braccio (cuv. it. „de braț”) 1. Denumirea violelor în ev. med. care au fost acționate fiind ținute în braț, în poziție orizontală spre deosebire de viola da gamba „de picior”. 2. Tip de viola (v. viole) cu dimensiuni între fidula (2) și violină*. Coardele, în număr de patru, erau acordate (1) în cvinte*.