BREAZA s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană și în Sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.

breaz, -ă adj. 1 (despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ◊ Expr. (deprec.) A cunoaște (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaște foarte bine (pe cineva). ◊ (subst. m.) Hai, breazule, nu te lenevi! (ALECS.). 2 Fig. (iron.; despre oameni) Care este deosebit, grozav. Dară nici el nu fu mai breaz (ISP.). • pl. -eji, -eze. /<sl. veche брѣза, bg. бряз.

breaza s.f. art. Ca la breaza = (numele unui) dans popular românesc cu ritm sincopat, răspîndit în zona subcarpatică și în S Transilvaniei. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • /de la nm. pr. Breaza, localitate în județul Prahova, România.

BREAZA 1 npr. 🌍 Sat în jud. Prahova ¶ 2 Numele unui danț țărănesc, mai adesea CA-LA-BREAZA: celelalte jocuri, brîul, ... breaza, ș.a. ... se mai schimbă după locuri (VLAH.).

BREAZA s. f. art. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană, și în sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza.

BREAZĂ, breze f. 1) mai ales art. Dans popular, cu ritm sincopat, răspândit în zona subcarpatică și în Transilvania. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. brea-ză] /Din Breaza n. pr.

breaz, -ă adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brĭeza, sîrb. breza, rus. berëza, vsl. *berza, mesteacăn, a căruĭ scoarță e brează. Corespunde fonetic cu litv. béržas, germ. birke, mesteacăn și lat. fráxinus, frasin [Bern. și Meyer.]. V. barz, brad). C’o pată albă din frunte pînă la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nicĭ tu nu ești maĭ breaz decît el, te-ai găsit și tu maĭ breaz ca să faci gură! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (după numele satuluĭ Breaza din Prahova). Un dans popular și melodia luĭ: a cînta breaza (saŭ ca la Breaza!). V. bălțat, cácir, peag, strănut 2 și țintat.

ca-la-Breaza (dans) s. f., pl. ca-la-Breaza

ca-la-Breaza (dans) s. f., pl. ca-la-Breaza

ca-la-Breaza s. f.

breaza (dans) s. f. art., neart. brează, g.-d. art. brezei

breaza (dans) s. f. art., neart. brează, g.-d. art. brezei

breaza (dans) s. f. art. (dar: ca-la-Breaza)

CA-LA-BREAZA s. breaza (art.), ungureasca (art.), de doi. (Dansul popular românesc ~.)

BREAZA s. art. ungureasca (art.), ca-la-Breaza, de doi. (~ este un dans popular.)

BREAZA s. art. ungureasca de doi (art.). (~ este un dans popular.)

ca-la-Breaza v. breaza.

breaza, joc* popular românesc răspândit în zona subcarpatică a Munteniei și în S Transilvaniei, cu ritm* sincopat*; melodie corespunzătoare acestui joc. Sin.: ca-la-Breaza.

breaz, -ă, brezi, -e, adj. (Oaie) neagră și pe cap cu alb. ■ (top.) Breze, vf. (1.253 m) în Munții Ignișului; Breaza, culme subcarpatică situată în sudul depres. Lăpușului, la graniță cu jud. Cluj. – Din sl. brezǔ „alb”, bg. brěz „pestriț, bălțat” (MDA); cf. bg. brěza „mesteacăn” (DER).

BREÁZA s. f. art. Dans popular românesc, răspîndit în zona subcarpatică munteană și în S Transilvaniei, cu ritm binar sincopat; melodia corespunzătoare acestui dans. Se mai numește ca-la-Breaza.