8 definiții pentru bucureștean (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCUREȘTEAN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. 2. Adj. Care aparține municipiului București sau bucureștenilor (1), referitor la București ori la bucureșteni. – București (n. pr.) + suf. -ean.
bucureștean, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~eni, ~ene / E: București + ~ ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Bucureștiului. 3-4 smf, a (Persoană) originară din București. 5 smp Populația Bucureștiului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bucureștean, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a orașului București sau este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Bucureștiului. 2 adj. Care aparține Bucureștiului sau bucureștenilor, care se referă la București sau la bucureșteni; care este originar din București. • pl. -eni, -ene. /nm. pr. (capitala României) București + -ean.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCUREȘTEAN, -Ă, bucureșteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul București. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul București. – București (n. pr.) + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
BUCUREȘTEAN1, bucureșteni, s. m. Persoană care trăiește în București sau este originară din București. Fiindcă am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean, iubitor ca mine de aer curat, să respirăm împreună. CARAGIALE, O. II 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bucureștean adj. m., s. m., pl. bucureșteni; adj. f. bucureșteană, pl. bucureștene
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bucureștean adj. m., s. m., pl. bucureșteni; adj. f. bucureșteană, pl. bucureștene
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bucureștean adj. m., s. m., pl. bucureșteni; f. sg. bucureșteană, pl. bucureștene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M20) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bucureștean, bucureștenisubstantiv masculin
- 1. Persoană originară sau locuitor din municipiul București. DEX '09 DLRLC
- Fiindcă am poftă de vorbă, aștept, nu cumva o pica vreun alt bucureștean, iubitor ca mine de aer curat, să respirăm împreună. CARAGIALE, O. II 176. DLRLC
-
etimologie:
- București + -ean. DEX '09