16 definiții pentru bucși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

bucși vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică obiecte, saci etc.) A îndesa, a umple pînă la refuz. Au bucșit sacii cu grîu.(refl.) A se înghesui, a da năvală. Lumea se bucșise spre ieșire (CAM.). 2 (compl. indică sînge) A-l podidi. A bucșit-o sîngele pe gură (CAM.). • prez.ind. -esc. /cf. bucșă, buși.

❍BUCȘI (-șesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi; a îmbîcsi: sIujnicele au pornit a ~ chilna trăsurii cu tot felul de merinde (GRIG.).

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

A BUCȘI ~esc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.

❍BUCȘIT adj. p. BUCȘI. Ticsit, îndesat; îmbîcsit; plin peste măsură: mai avea încă și-o casă ~ă de copii (SB.).

bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, 3 sg. bucșește, imperf. 1 bucșeam; conj. prez. 1 sg. să bucșesc, 3 să bucșească

bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 să bucșească

bucși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCȘI vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

Intrare: bucși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucși
  • bucșire
  • bucșit
  • bucșitu‑
  • bucșind
  • bucșindu‑
singular plural
  • bucșește
  • bucșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucșesc
(să)
  • bucșesc
  • bucșeam
  • bucșii
  • bucșisem
a II-a (tu)
  • bucșești
(să)
  • bucșești
  • bucșeai
  • bucșiși
  • bucșiseși
a III-a (el, ea)
  • bucșește
(să)
  • bucșească
  • bucșea
  • bucși
  • bucșise
plural I (noi)
  • bucșim
(să)
  • bucșim
  • bucșeam
  • bucșirăm
  • bucșiserăm
  • bucșisem
a II-a (voi)
  • bucșiți
(să)
  • bucșiți
  • bucșeați
  • bucșirăți
  • bucșiserăți
  • bucșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucșesc
(să)
  • bucșească
  • bucșeau
  • bucși
  • bucșiseră
bocși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucși, bucșescverb

regional
  • 1. A îndesa, a umple până la refuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. DLRLC
  • 2. A-l podidi (sângele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A bucșit-o sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.