O definiție pentru buflei (adj.)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!buflei (fam.) (desp. bu-flei) adj. m., s. m., pl. buflei; adj. f., s. f. sg. și pl. bufleie
Intrare: buflei (adj.)
buflei2 (adj.) adjectiv
- silabație: bu-flei
adjectiv (A120) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
buflei, bufleieadjectiv bufleie, bufleiesubstantiv feminin buflei, bufleisubstantiv masculin
- 1. (Copil sau pui de animal) gras, dolofan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toate lighioile curței îi ieșeau înainte, parcă erau dăscălite: cloșca cu puii, clonca-clonca, Dolfa cu cinci, șase buflei, mîța cu prăsila în șir. DELAVRANCEA, S. 229. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09