BUNGALOW, bungalow-uri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow.

bungalow s.n. v. bungalou.

bungalov sn [At: DEX / V: (iuz) -Iov / Pl: ~uri / E: eg bungalow] Locuință (fară etaj) din lemn sau din împletitură de trestie înconjurată de terase.

bungalou s.n. 1 Locuință construită de europeni în India, din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. 2 Casă mică din materiale ușoare, construită la țară sau pe malul mării, cu un singur nivel și cu verande, folosită în timpul vacanțelor. • acc. și bungalou. scris și bungalow. pl. -ouri. /<engl. bungalow; cuv. hindi.

BUNGALOU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow.

BUNGALOU s.n. v. bungalov.

BUNGALOV s.n. Locuință construită de europeni în India, din lemn și din împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de verande. [Pron. și bun-ga-lou, pl. -vuri, var. bungalou s.n. / < engl. bungalow].

BUNGALOU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow)

bungalou s. n. 1981 Casă (de vacanță) cu un singur nivel și cu verande v. braca (din engl. bungalow; cf. fr. bungalow; DEX, DN3)

bungalow (engl.) [w pron. ŭ] s. n., pl. bungalow-uri

bungalow (angl.) [ow pron. oŭ] s. n., art. bungalow-ul; pl. bungalow-uri

bungalou s. n., art. bungaloul; pl. bungalouri