O definiție pentru burgmaistru
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
burgmaistru, burgmaiștri s. m. (rar) Primar. Burgmaisterul era un bătrân viguros, cu fruntea căruntă. CĂL; O încăpere îngustă și cam întunecoasă, asemeni unei locuințe de burgmaistru. VIANU; (și: burgmaister). [Din germ. Bürgmeister] – Noul Dicționar Universal al Limbii Române, Ioan Oprea, ed. a 5-a, rev.
Intrare: burgmaistru
substantiv masculin (M63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|