bârneț sn vz brâneț

bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din brâu].

bârneață sf vz brâneț

brâneț sn [At: SEVASTOS, N. 395^b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie.

burnețe sfp vz brâneț

gârneț² sm vz brâneț

bîrneață s.f. v. brîneț.

bîrneț s.n. v. brîneț.

brîneț s.n. (pop.) 1 Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2 Cingătoare purtată de țărani la ițari. • pl. -e. și bîrneață s.f, bîrneț s.n. /brîu + -eț.

❍BÎRNEȚ (pl. -ețe) sn. Mold. 1 👕 Ață, șiret, găitan, ce se vîră prin bata cioarecilor, ițarilor sau izmenelor, și care, trăgîndu-se, face ca aceste vestminte să fie strînse la șolduri ¶ 2 fig.: un ~ de moșie (ZNN.), o sfoară, o fășie de pămînt ¶ 3 pl. 👕 Betele, cingătoarea cu care se încing femeile de la munte peste catrință: Vinde, maică, două rețe Și îmi cumpără bîrnețe, Bîrnețe în patru ițe Și cămașă cu altiță (MAR.) [brîu].

BRĂCINAR (pl. -are) sn., ‼ sm. 1 👕 = BÎRNEȚ: pleacă grăbit, ținîndu-se cu o mînă de ~ii pantalonilor prea largi (BR.-VN.) ¶ 2 Splina carului, speteaza care leagă capetele cracilor de piscul carului (👉 CAR) [brăcină].

*BRÎNEȚ = BÎRNEȚ.

BÎRNEAȚĂ s. f. v. bîrneț.

BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cingătoare îngustă, artistic lucrată, cu care se încing femeile peste catrință. V. bată, brîuleț. Vinde, maică, două rețe (=rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26. 2. Brăcinar. Bîrneț de ibrișin. – Variantă: bîrneață s. f.

BRÎNEȚ s. n. v. bîrneț.

BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din bîrne (pl. lui bîrnă) + suf. -eț.

brâneț n. V. bârneț.

bîrneáță f., pl. ețe și bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v. fotă.

!bârneț (reg.) s. n., pl. bârnețe

bârneț v. brâneț

bârneț v. brâneț

brâneț (pop.)/bârneț (reg.) s. n., pl. brânețe/bârnețe

brâneț/bârneț s. n., pl. brânețe/bârnețe

BÂRNEȚ s. v. brăcinar.

bîrneț s. v. BRĂCINAR.