5 definiții pentru bădărău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bădărău sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ~raie / E: ns cf mg badar „amestecat”] (Mol) 1 Mămăligă. 2 Mămăligă prăjită, cu unt sau cu cașcaval. 3 (Trs) Pâine cu legume.
❍BĂDĂRĂU sbst. 🍽 1 Mold. Mămăligă prăjită în untură (RV.-CRG.) ¶ 2 Trans. Pîine cu legumă (PȘC.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bădărău n., pl. inuz. ăĭe (ung. badaró, adică „amestec”, ca vorba omuluĭ care vorbește încurcat. V. bădăran). Est. Mămăligă amestecată cu unt orĭ cu cașcaval și prăjită. V. balmoș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bădăráu s.n. (reg.) 1 Mămăligă. ◆ Mămăligă prăjită cu unt și cașcaval. 2 Pîine cu legume. • pl. -aie. /cf. magh. badar „amestecat”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bădărău s.n. (reg.) mămăligă cu unt sau cașcaval, prăjită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bădărău
bădărău substantiv neutru
substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)