BĂTRÂIOR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. -Var.: bătrânior, -oară adj.] – Bătrân + suf. -ior.

bătrâior, ~ioară [At: LB (îf bătrunuț) / V: ~ânior, ~ânioară / Pl: ~ri, ~oare^[1] / E: bătrân + -ior] 1-2 a (Șhp) (Cam) bătrân (8) Si: (rar) bătrâncior (1-2), (îvr) bătrânit (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) cu atitudini și vorbe de bătrân (8). Si: bătrânicior (3-4). corectat(ă)

BĂTRÂIOR, -OARĂ, bătrâiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrân; cam bătrân. [Pr.: -trâ-ior. Var.: bătrânior, -oară adj.] – Bătrân + suf. -ior.

BĂTRÂNIOR, -OARĂ adj. v. bătrâior.

bătrănior, ~oară a, smf vz bătrâior

bătrîior, -oară adj. 1 Dim. al lui bătrîn. 2 Care este cam bătrîn. • pl. -ori, -oare. și bătrînior, -oară adj. /bătrîn + -ior.

bătrînior, -oară adj. v. bătrîior.

BĂTRÎIOR, ‼ BĂTRÎNIOR adj. sm. Cam bătrîn, bătrînel: patru bătrîiori cu barba albă (CAR.); deși bătrînior, se întinerise cît putuse de ziua onomastică a soției sale (GN.).

BĂTRÎNIOR 👉 BĂTRÎIOR.

BĂTRÂNIOR, -OARĂ, adj. v. bătrâior.

BĂTRÎIOR, -OARĂ, bătrîiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrîn; cam bătrîn. Iani arăta ca un țăran mai bătrîior, cu toate că voinic. PAS, L. I 99. ◊ (Substantivat) Vizitiul încetinise mersul, clar bătrîiorul cu barbișon îi făcu semn să meargă mai departe. PAS, L. I 56. – Variantă: bătrînior, -oară (SLAVICI, N. I 201) adj.

BĂTRÎNIOR, -OARĂ adj. v. bătrîior.

BĂTRÎIOR, -OARĂ, bătrîiori, -oare, adj. Diminutiv al lui bătrîn; cam bătrîn. [Var.: bătrînior, -oară adj.]

BĂTRÎNIOR, -OARĂ, adj. v. bătrîior.

bătrâior (desp. bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâiori; f. bătrâioară, pl. bătrâioare

bătrâior (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrâiori; f. bătrâioară, pl. bătrâioare

bătrâior adj. m. (sil. -trâ-), pl. bătrâiori; f. sg. bătrâioară, pl. bătrâioare