CAPAMA, capamale, s. f. (Înv.) Mâncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide. – Din tc. kapama.

capama sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~pla~ / Pl: ~le / E: tc kapama] (Tcî) 1 Mâncare gătită din carne de miel sau de pasăre cu vin alb și cu stafide. 2 Haină de bumbac.

CAPAMA, capamale, s. f. (Turcism înv.) Mâncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide. – Din tc. kapama.

CAPAMA, capamale, s. f. (Turcism înv.) Mîncare gătită din carne de miel (sau de pasăre) cu stafide. – Tc. kapama.

CAPAMA ~le f. înv. Carne de miel sau de pasăre înăbușită cu stafide. /<turc. kapama

capamà f. tocană din carne de miel sau de puiu, gătită cu stafide. [Turc. KAPAMÀ].

capamá f. (turc. kapama, d. kapamak, a acoperi; ngr. kapamás, sîrb. kapama. V. capac). O mîncare scăzută făcută din bucățele de carne (mel, vacă, găină) cu ceapă, mărar, pătrunjel și lăptucĭ și fĭartă înădușit, ca și stufatu. Vechĭ. Costum complet.

caplama³ sf vz capama

capama (înv.) s. f., art. capamaua, g.-d. art. capamalei; pl. capamale

capama (înv.) s. f., art. capamaua, g.-d. art. capamalei; pl. capamale, art. capamalele

capama s. f., art. capamaua, g.-d. art. capamalei; pl. capamale

capama (capamale), s. f. – 1. Mîncare din carne de oaie sau pasăre, tocăniță. – 2. (Înv.) Costum, haină. Tc. kapama, de la kapamak „a închide, a acoperi” (Șeineanu, II, 86); cf. ngr. ϰαπαμᾶς, sb. kapama. Cuvîntul tc. se prezintă și cu forma kaplama „acțiunea de a acoperi, învelitoare”, de unde rom. caplama (mr. căplăma), adv. (potrivit; se spune despre modul de prindere a scîndurilor unei podele prin îmbinarea acestora), cf. ngr. ϰαπλαμᾶς, alb. kapama (Meyer 174), bg. kaplama.