CAPLAMA s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.

caplama¹ sf [At: DAMÉ, T. 95 / Pl: ~le / E: tc kaplama] 1 Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. 2 Perete sau podea de scânduri prinse caplama¹ (1).

caplama² sf [At: H XIV, 437 / Pl: nct / E: ns cf caplama¹] (Înv) Șubă (căptușită cu blană).

CAPLAMA s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.

CAPLAMA ~le f. (la un perete, un acoperiș etc.) Mod de prindere a scândurilor astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. /<turc. kaplama

caplamà f. îmbucătura marginilor podelii sau a tavanului (la casele țărănești). [Turc. KAPLAMA, acoperământ].

caplamá f. (turc. kaplama, acoperire, lucru căptușit. V. capama). Îmbucarea a doŭă grinzĭ la casele țărăneștĭ.

caplama (reg.) (desp. ca-pla-) s. f., art. caplamaua, g.-d. art. caplamalei

caplama (ca-pla-) s. f., art. caplamaua, g.-d. art. caplamalei

caplama s. f. (sil. -pla-), pl. caplamale

caplama, caplamale, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului.