careva pnh [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 497 / V: (înv) ~eleva, ~și / A: (înv) car~ / E: care + -va] 1 Vreunul. 2 Cineva.

CAREVA pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. Nici la piatră n-am ajuns, zise careva. DEȘLIU, M. 24. Duceți-vă careva din bărbați. DAVIDOGLU, M. 34. Spune cine te-a-ntreba, Că nu e la dumneata, Ci la altul careva. SEVASTOS, C. 108.

CAREVA pron. nehot. Vreunul, oarecare, cineva. – Din care + va.

CAREVA pron. nehot. Indiferent care; cineva; vreunul; oricare. /care + va

carevá, pron. indefinit. Nord. Cineva.

careleva pnh vz careva

careu sn [At: HOGAȘ, DR. II, 189 / V: (înv) ~rea sf (Pl: ~rele) / Pl: ~ri / E: fr carré] 1 (Iuz) Trupă de infanterie așezată astfel încât să formeze un pătrat (pe două rânduri, cu fața în afară) pentru a rezista atacului cavaleriei. 2 Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 3 Suprafață a terenului de fotbal, tenis etc. marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 4 Spațiu de formă pătrată cuprins între zidurile unei clădiri. 5 Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri. 6 (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare.

carevași pnh vz careva

careva pr. invar.

careva pr.

careva pr.

careva

careva.

CAREVA pron. v. cineva.

CAREVA pron. cineva, oarecare, unul, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (E ~ care a întirziat?)