11 definiții pentru ceacău
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CEACĂU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.
CEACĂU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ceacău1 sn [At: H VII, 185 / V: ~cou, ceaco / Pl: ~ăie și ciacuri / E: mg csákó, ger Tschako] (Mgmr) 1 (Mil) Un fel de chipiu de paradă, cu cozoroc tare, purtat de soldații austrieci. 2 (Pan) Coif de hârtie făcut de copii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceacău2 sm [At: VAIDA / E: mg csákó „cu coarnele aduse în afară”] (Mgmr) Bou.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEACĂU, ceacăie, s. n. (Regional) Un fel de chipiu. milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele trupe. Săraci feciori de pe sate, Cum vă stinge la cetate Și vă dă haine crăpate Și ceacăie-ncornorate. BIBICESCU, P. P. 151. Măi, neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CEACĂU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele unități militare. – Magh. csákó.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ceacăŭ n., pl. ăĭe (ung. csákó, de unde și fr. shako, id.). Trans. Chipiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ceaco sn vz ceacău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceacou sn vz ceacău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ceacău (reg.) s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ceacău (reg.) s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N42) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ceacău, ceacăiesubstantiv neutru
- 1. Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Săraci feciori de pe sate, Cum vă stinge la cetate Și vă dă haine crăpate Și ceacăie-ncornorate. BIBICESCU, P. P. 151. DLRLC
- Măi, neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315. DLRLC
-
etimologie:
- csákó DEX '98 DEX '09