ceasla sf vz șasla

CEASLA s. f. elem. șasla.

ȘASLA s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de viță-de-vie care produc struguri pentru masă. Șasla napoleon. Șasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vița-de-vie, folosit pe solurile bogate în calciu. [Var.: ceasla s. f.] – Din fr. chasselas.

șasla sfs [At: SCL 1960, 236 / V: cea~ / E: fr chasselas] 1 (Șîc ~-aurie, ~-muscat, ~-napoleon) Varietate de struguri de masă, cu boabe rotunde, galbene-aurii. 2 Portaltoi hibrid pentru vița de vie, folosit pe solurile bogate în calciu.

ȘASLA s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de viță de vie care produc struguri pentru masă. Șasla napoleon, Șasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vița de vie, folosit pe solurile bogate în calciu. [Var.: ceasla s. f.] – Din fr. chasselas.

ȘASLA/CEASLA s. f. varietate de struguri de masă cu boabele de mărime mijlocie, sferice, de culoare galbenă-aurie sau roz. (< fr. chasselas)

ȘASLA f. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe rare, de culoare galbenă-verzuie, folosiți ca desert. [Var. ceasla] /<fr. chasselas

!ceasla s. f., art. ceaslaua, g.-d. art. ceaslalei

ceasla v. șasla

ceasla v. șasla

șasla/ceasla s. f., art. șaslaua/ceaslaua, g.-d. art. șaslalei/ceaslalei

șasla/ceasla s. f., art. șaslaua/ceaslaua

CEASLA (< fr.) s. f. (VITICULT.) Chasselas.