cedru sm [At: GHICA, S. 534 / Pl: ~ri / E: fr cèdre, lat cedrus] 1-2 (Arbore din) familia de pinacee, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale, cu înălțimea de peste 40 m (Cedrus). 3 Lemn de cedru (1), de culoare brună gălbuie, rezistent, uleios, cu miros specific, folosit în construcții navale, fabricarea mobilei, sculptură.

CEDRU, cedri, s. m. Arbore exotic din clasa coniferelor, totdeauna verde, cu ramurile întinse orizontal, cu lemnul tare și care poate ajunge la înălțimi gigantice (Cedrus Libani). În fiecare grădină cîte trei și patru copaci mari, cedri de Liban... ciparoși. GHICA, S. 534. ◊ (Metaforic) Murad se crede-un cedru și nu-i decît un brad! ALECSANDRI, P. III 253. ♦ Lemnul acestui arbore. Așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67. – Variantă: (învechit și popular) chedru (SEVASTOS, N. 393, VĂCĂRESCU, P. 149) s. m.

CEDRU, cedri, s. m. Conifer exotic gigantic, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus Libani). ♦ Lemnul acestui arbore. [Var.: (înv. și pop.) chedru s. m.] – Fr. cèdre (lat. lit. cedrus).

CEDRU s.m. Conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ♦ Lemnul acestui arbore. [Var. chedru s.m. / < lat. cedrus, cf. gr. kedros].

CEDRU s. m. conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ◊ lemnul acestuia. (< fr. cèdre, lat. cedrus)

CEDRU ~i m. 1) Arbore exotic uriaș, cu ramuri dispuse orizontal și cu lemnul foarte rezistent. ~ de Liban. 2) Lemn al acestui arbore, folosit în industrie (construcții navale, sculptură etc.). Mobilă de ~. [Sil. ce-dru] /fr. cedre, lat. cedrus

cedru m. arbore maiestos din clasa coniferelor, totdeauna verde, crește în munții Libanului și Himalaiei; lemnu-i mirositor e foarte căutat de ebeniști (Cedrus Libani).

*cédru m. (lat. cedrus, vgr. kédros). Un fel de brad gigantic (cedrus Libani) care miroase plăcut și care crește pin munțiĭ Liban, Taurus, Atlas, insula Cipru ș. a. Trunchĭu luĭ ajunge pînă la un diametru de 4 metri. Lemnu luĭ e foarte rezistent. Și Biblia vorbește de el.

țedru^[1] sm vz cedru

țedruș^[1] sm vz cedru

CHEDRU s.m. v. cedru.

cedru (desp. ce-dru) s. m., art. cedrul; pl. cedri, art. cedrii

cedru (ce-dru) s. m., art. cedrul; pl. cedri, art. cedrii

cedru s. m. (sil. -dru), art. cedrul; pl. cedri, art. cedrii

cedru, -drii pl. a.

cedru (cedri), s. m. – Specie de arbore (Cedrus Libani). Var. (înv.) chedru. Lat. cedrus (sec. XIX). Var., direct din gr. ϰέδρος, sau prin intermediul sl. kedrŭ (Murnu 12), sec. XVI.

cedru, s.n. v. cidru („tuia”).

cedru, s.n. – v. cidru² („tuia”).

cedru, s.n. – v. cidru.

CEDRU (< fr., lat.) s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, răspîndiți în Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia Mică (Cedrus libani) și Asia Centrală (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, în planuri suprapuse. Atinge 40 m înălțime și trăiește c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-gălbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură.