CHACO (< sp.) s. n. Zonă cu aspect de pădure-parc, specifică tranziției între pădurea deasă tropicală și campos, în America de Sud.

GRAN CHACO [tʃáco], reg. naturală în centrul Americii de Sud (Argentina, Paraguay, Bolivia), care cuprinde N Câmpiei Paraná și pod. preandine. Climă tropicală în N și subtropicală în S. Păduri rare, savane; faună: tapiri, puma etc. Slab populată. Expl. petroliere (la poalele Anzilor); lemn; vânătoare.