3 definiții pentru chimerleu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
chimerleu sn [At: VICIU, GL. / Pl: nct / E: mg kimerülö] (Trs) Despărțitorul apei, la șteampuri.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
chimerleu (-eie), s. n. – Ecluză, baraj, zăgaz. Mag. kimerülö (DAR). Cuvînt rar, propriu minerilor din Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
chimerleu, chimerleuri, s.n. (reg.) scândură care împarte apa în două la șteampurile de sfărâmat rocile aurifere.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: chimerleu
chimerleu substantiv neutru
substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
chimerleu substantiv neutru
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)