13 definiții pentru ciomăgi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIOMĂGI, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

CIOMĂGI, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.

ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gesc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).

CIOMĂGI, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. Cînd cu gîndid nu gîndește, îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.

A CIOMĂGI ~esc tranz. A bate tare (cu ciomagul); a zdrobi în bătăi; a cetlui; a îmblăti; a melestui. /Din ciomag

A SE CIOMĂGI mă ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri (cu cineva). /Din ciomag

ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.

cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciomăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgesc, 3 sg. ciomăgește, imperf. 1 ciomăgeam; conj. prez. 1 sg. să ciomăgesc, 3 să ciomăgească

ciomăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgesc, imperf. 3 sg. ciomăgea; conj. prez. 3 să ciomăgească

ciomăgi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgesc, imperf. 3 sg. ciomăgea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciomăgească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIOMĂGI vb. v. atinge, bate, lovi.

ciomăgi vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciomăgi, ciomăgesc, v.t. A bate pe cineva cu ciomagul: „I-au legat bine pe hoți, i-au ciomăgit pe fiecare, apoi le-au dat drumul” (Bilțiu-Dăncuș, 2005 : 45). – Din ciomag „bâtă” (MDA).

Intrare: ciomăgi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciomăgi
  • ciomăgire
  • ciomăgit
  • ciomăgitu‑
  • ciomăgind
  • ciomăgindu‑
singular plural
  • ciomăgește
  • ciomăgiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciomăgesc
(să)
  • ciomăgesc
  • ciomăgeam
  • ciomăgii
  • ciomăgisem
a II-a (tu)
  • ciomăgești
(să)
  • ciomăgești
  • ciomăgeai
  • ciomăgiși
  • ciomăgiseși
a III-a (el, ea)
  • ciomăgește
(să)
  • ciomăgească
  • ciomăgea
  • ciomăgi
  • ciomăgise
plural I (noi)
  • ciomăgim
(să)
  • ciomăgim
  • ciomăgeam
  • ciomăgirăm
  • ciomăgiserăm
  • ciomăgisem
a II-a (voi)
  • ciomăgiți
(să)
  • ciomăgiți
  • ciomăgeați
  • ciomăgirăți
  • ciomăgiserăți
  • ciomăgiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciomăgesc
(să)
  • ciomăgească
  • ciomăgeau
  • ciomăgi
  • ciomăgiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciomăgi, ciomăgescverb

  • 1. familiar A (se) bate cu ciomagul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. DLRLC
    • format_quote Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. DLRLC
    • format_quote Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. DLRLC
    • format_quote Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. DLRLC
    • format_quote Cînd cu gîndul nu gîndește, Îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29. DLRLC
etimologie:
  • ciomag DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.